Comuna Sânpetru de Câmpie lucrează la elaborarea unui proiect pentru amenajarea unui traseu de biciclete spre dealul cu ruşcuţe de primăvară sau ghegheţi, cum sunt cunoscuţi de localnici, după ce aceste flori galbene care înfloresc în preajma Sărbătorilor Pascale au devenit tot mai atractive pentru turişti.
Profesorul Mihai Teodor Naşca, cel care a scos din anonimat „bujorii galbeni de stepă” de la Sânpetru de Câmpie, susţine că administraţia publică locală doreşte să atragă cât mai mulţi turişti în zonă, dar şi să protejeze floarea, iar din acest motiv un traseu de biciclete ar fi ideal.
„Se doreşte şi amenajarea unui traseu pentru biciclete, care să ofere acces facil şi plăcut pe câmpul plin cu ruşcuţe de primăvară. Ruşcuţa de primăvară sau ghegheţii, aşa cum le spunem la noi, sunt nişte plante care nouă, localnicilor, ni s-au părut că ar fi peste tot şi ale tuturor. Noi dorim să îi cunoască lumea, să vină şi să vadă, să se bucure şi după ce se bucură să ia contact şi cu alte lucruri care se întâmplă aici, în comunitatea noastră din Sânpetru de Câmpie. Sperăm din tot sufletul ca să găsim posibilitatea ca o voce autorizată să confirme cele ce noi tot spunem că, deşi floarea creşte pe o suprafaţă destul de mare, planta nu este chiar peste tot. Dorim să oficializăm acest teren, acest loc în care cresc ele şi, cu timpul, de ce nu, să devină un loc de vizitat, aşa cum sunt şi alte rezervaţii sau alte plante care cresc spontan, dar sunt destul de rare în România. S-a dus deja vestea şi, de anul trecut, de când am povestit prima dată despre ruşcuţe – şi trebuie să spun că voi, ziariştii, sunteţi ‘vinovaţi’ – au venit oamenii, apoi au văzut la televizor”, a declarat Mihai Teodor Naşca.
După apariţia primelor reportaje despre floarea galbenă de la Sânpetru de Câmpie, în urmă cu un an, locul a fost vizitat de numeroşi turişti veniţi de peste tot din ţară.
„Noi am rămas foarte surprinşi de faptul că lumea a văzut fenomenul acesta şi a zis ‘hai să vedem acei bujori galbeni’, cum le mai zicem noi. Dar nu am crezut niciodată că poate să aibă un asemenea impact o ştire despre ei. Planta în sine doar biologii ştiu exact cât de valoroasă este. Doar ei pot să spună cât de căutată sau cât este pe cale de dispariţie. Noi nu putem să dăm un răspuns, iar noi, ca şi comunitate, ne-am dori să putem să realizăm un proiect în care aceste plante să poată să fie considerate protejate şi, ulterior, să poată fi vizitate. Pentru că, într-adevăr, doar o lună poţi să admiri bujorii galbeni, ruşcuţele de primăvară sau ghegheţii de la Sânpetru de Câmpie. Au început să înflorească şi cu siguranţă până după Paşti putem să îi admirăm la adevărata lor valoare”, a spus Mihai Teodor Naşca.
Biologul Monica Beldean de la Asociaţia Pentru Natură şi Oameni susţine că ruşcuţa este o specie întâlnită pe pajiştile din zona de câmpie a Transilvaniei.
„Este o specie stepică, iar speciile stepice sunt elemente distinctive pentru toate pajiştile din Câmpia Transilvaniei. Poate fi o emblemă a pajiştilor din acest ţinut, nu neapărat din Sânpetru de Câmpie, dar faptul că administraţia locală şi localnicii au identificat această specie ca fiind un obiectiv important şi au identificat-o ca pe o oportunitate de a face locul mai cunoscut este foarte bine. Este un element emblematic pentru Câmpia Transilvaniei, este o şansă şi pentru această plantă. Sigur că este o şansă şi pentru această plantă, pentru că oamenii vor învăţa să o protejeze. Este o plantă foarte sensibilă la secetă. Seminţele de ruşcuţă, ca să germineze, au nevoie de anumite condiţii de umiditate imediat după ce au fost diseminate, iar dacă planta nu beneficiază de aceste condiţii de umiditate, atunci nu reuşeşte să germineze. Nu reuşeşte să producă urmaşi pe cale genetică”, a arătat biologul Monica Beldean.
Biologul crede că această specie poate să dispară din cauza secetei, dar şi din cauza supra-păşunatului, întrucât caprele o consumă.
„Pajiştea trebuie să aibă anumite calităţi ca speciile componente să reziste în comunitatea vegetală creată în pajiştea respectivă. Or, pentru ruşcuţă, iarba de o anumită înălţime asigură acea umiditate necesară pentru germinarea seminţelor. Ruşcuţa este o specie perenă. Este sensibilă mai degrabă la tasare decât la păşunatul propriu-zis, la consumul materiei, materialului vegetal sau biomasei, pentru că fiind o specie toxică, animalele, oile în general o evită. Caprele consumă ruşcuţă, dar oile şi vacile nu, nu mănâncă ruşcuţă”, a arătat Monica Beldean.
Reprezentanta Asociaţiei Pentru Natură şi Oameni a mai arătat că Sânpetru de Câmpie este o zonă tipică pentru Câmpia Transilvaniei şi că ar plasa-o „între medalioanele din Câmpia Transilvaniei”.
„Este superbă. Eu am observat şi diversitatea, mozaicul culturilor agricole. Am întrebat copiii dacă fiecare gospodar îşi cultivă pământurile sau oamenii se asociază pentru cultivarea pământurilor şi sigur că imediat am ieşit pe teren şi am vrut să văd dacă există un mozaic de culturi sau nu. Şi spre surpriza şi spre bucuria mea, încă în Sânpetru de Câmpie mai există mozaic de culturi, se vede prin conformaţia culturilor agricole, se vede hărnicia oamenilor şi se vede implicarea oamenilor în agricultură. Am văzut şi nişte căprioare, care sunt tipice pentru spaţiile deschise cu tufărişuri. E foarte, foarte important să menţinem tufărişurile în pajişti, pentru că acolo se hrănesc şi acolo se adăpostesc. E normal ca în zonele de podiş şi de câmpie să fie căprioare şi sunt cumva un indicator al sănătăţii peisajului”, a subliniat Monica Beldean. AGERPRES