Țurțurii care atârnă pe clădiri – frumusețe de iarnă și pericol ascuns

Iarna transformă orașele într-un peisaj aproape magic. Printre cele mai spectaculoase apariții ale sezonului rece se numără țurțurii care atârnă de streșini, balcoane și fațadele clădirilor. Lucioși, transparenți sau lăptoși, ei reflectă lumina și dau impresia unor decorațiuni naturale sculptate în gheață. Dincolo de frumusețea lor însă, țurțurii ascund riscuri reale pentru oameni și clădiri.

Țurțurii se formează atunci când zăpada de pe acoperișuri începe să se topească din cauza diferențelor de temperatură sau a pierderilor de căldură din interiorul clădirii. Apa rezultată se scurge spre margini, unde îngheață din nou, strat peste strat, până când apar aceste „sulițe” de gheață. Cu cât ciclul de topire și îngheț se repetă mai des, cu atât țurțurii devin mai mari și mai grei.

În mediul urban, țurțurii nu sunt doar un fenomen natural, ci și un semn al problemelor de izolație sau drenaj. Acoperișurile prost izolate permit căldurii să iasă, favorizând topirea zăpezii chiar și în zilele geroase. Jgheaburile înfundate sau defecte contribuie și ele la acumularea apei care, înghețând, duce la apariția țurțurilor masivi.

Pericolul apare atunci când acești țurțuri se desprind. O bucată mare de gheață căzută de la câțiva metri înălțime poate provoca răni grave sau chiar fatale. În fiecare iarnă, se înregistrează incidente în care pietoni, mașini sau vitrine sunt avariate din cauza țurțurilor căzuți. De aceea, multe autorități locale obligă proprietarii de clădiri să curețe acoperișurile și să îndepărteze țurțurii în mod regulat.

Există și soluții preventive. O bună izolație termică, sisteme de degivrare montate pe streșini sau întreținerea corectă a jgheaburilor pot reduce semnificativ formarea țurțurilor. În același timp, semnalizarea zonelor periculoase și intervențiile profesioniste sunt esențiale pentru siguranța publică.

Astfel, țurțurii care atârnă pe clădiri rămân un simbol al iernii: spectaculoși și fotogenici, dar și un avertisment discret despre echilibrul fragil dintre natură și mediul construit. Admirarea lor ar trebui să meargă întotdeauna mână în mână cu prudența.