Un document prezentat acum în spațiul public de Săptămâna Financiară dezvăluie motivele pentru care asocierea de constructori condusă de UMB, compania omului de afaceri român Dorinel Umbrărescu, a solicitat rezilierea unuia dintre cele mai mari contracte semnate pentru autostrăzi în România.
Mărul discordiei este suma inițială pe care UMB trebuie să o plătească CNIR aferentă garanției de bună execuție: 1,5% din prețul contractului, adică aproximativ 90 milioane lei.
Aceasta a fost de două ori acceptată și asumată de UMB: atât prin depunerea ofertei în cadrul licitației, cât și ulterior prin semnarea contractului care specifică negru pe alb această clauză. Dar, ce să vezi, UMB cere CNIR reducerea de la 1,5% la doar 0,5% a sumei inițiale aferente garanției de bună execuție.
CNIR se bâlbâie și trimite un document nesemnat, deci cu valoare juridică zero, că e de acord. Însă ulterior realizează că este ilegal, cere un punct de vedere atât de la ANAP (Agenția Națională de Achiziții Publice) cât și de la DGOIT (Direcția Generală Programe Europene Transport din MT), primește confirmarea că o asemenea modificare este substanțială și nu poate fi făcută fără să încalci legea achizițiilor publice. Mai mult, PIERDEREA fondurilor europene ar fi o CERTITUDINE.
Iar UMB se supără, își ia jucăriile și pleacă.
Și nu doar de pe Ditrău-Grințieș, ci și de pe tronsonul Sărățeni-Joseni unde contractul nu este încă semnat, însă procedura de achiziție este ca și încheiată, UMB fiind declarat câștigător. Iar clauza este fix aceeași.
UMB vrea pur și simplu să renunțe și, culmea, cere restituirea „de îndată” a scrisorii de garanție de participare la licitație. Garanție care fix din cauza asta este pusă, să nu se trezească statul cu antreprenori neserioși care se răzgândesc fără motiv după ce au fost declarați câștigători.
Clauza nu este doar pe aceste contracte, ci pe toate cele licitate de CNAIR și CNIR în ultima perioadă. Un exemplu proaspăt: pe lotul de 41 kilometri parafat pe 10 aprilie de pe A3 Poarta Sălajului-Nușfalău care include tunelul Meseș, turcii de la Makyol-Ozaltin au depus suma inițială 100 milioane lei, adică 1,5% din prețul la care au adjudecat proiectul, 7,88 miliarde lei cu TVA.