Dacă-l întâlniţi pe undeva, vreodată, pe Alexandru Olteanu, îl puteţi bănui de aproape orice, dar nu că ar fi un artist. De fapt, el însuşi nici nu crede asta despre sine, după ce a lucrat o viaţă pe şantierele care împânzeau, cândva, România.
„Am lucrat ani mulţi pe şantiere. Am fost specializat pe lucrări la mare înălţime. Aţi fost vreodată la Işalniţa?” Doar am trecut pe acolo. „Era acolo un combinat chimic (fostul Doljchim, un combinat care producea îngrăşăminte chimice şi compuşi organici de sinteză, cumpărat de OMV Petrom după Revoluţie, închis şi demolat cu totul între timp – n.a.), avea nişte turnuri înalte de vreo 200-300 de metri. Pe toate eu le-am tencuit. Mă uitam în jos şi vedeam Rabele (autocamioane vechi – n.a.) cât cutiile de chibrituri”, povestea Alexandru Olteanu. Măcar aţi fost plătit bine, îl întreb. „Nu cine ştie ce”, dă omul din mână a lehamite.
După pensionare, însă, retras în Cipăul natal, fostul şantierist şi-a descoperit, cu uimire, un talent artistic cum rar se poate vedea. Practic, Alexandru Olteanu confecţionează din anvelope uzate (uneori, şi din jante auto vechi) nişte decoraţiuni de grădină incredibil de frumoase.
Din mâinile sale ies lebede, răţuşte, brotaci, păuni, roabe pentru flori şi multe altele, despre care imaginile vorbesc de la sine, mai bine decât ar putea-o face nişte banale cuvinte.
„Vreau să fac din asta o afacere. S-ar putea să-mi meargă mai bine decât mi-a mers pe şantiere”, a spus omul, afişând un zâmbet încrezător.
Am părăsit Cipăul cu două lebede şi un brotac înghesuite în portbagaj şi pe bancheta din spate a maşinii. Am pus toate trei „orătăniile”, ieri, în curtea casei de la ţară; deja vecinii m-au întrebat de unde le-am luat, că vor şi ei.
Sorin Simion
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.