Unde este pruncul Iisus în schema Crăciunului?!

Odată cu apropierea Sfintelor sărbători se face o aglomerație infernală în preajma tuturor supermarketurilor și e mai bine să stai acasă sau să ocolești tot orașul numai să eviți acele zone. Un prieten mi-a spus că pentru a ajunge în Cristești din Cartierul Tudor a luat-o prin Acățari deoarece aglomerația spre Promenada Mall și Auchan „era de neînchipuit”.

Iar această aglomerație este una dintre manifestările spiritului Crăciunului de astăzi… Vine Crăciunul nostru cel frumos… mai vin și sticlele de bere și palincă, prăjituri, cozonac și ciocolată, sarmale și fripturi, și… mai vine și un brad mare împodobit cu ghjirlande, globuri și beculețe, iar sub brad o mulțime de cadouri; și toți suntem mai buni (?); și ne împodobim casele cu multe beculețe, ne cumpărăm și haine noi, să fim frumoși, căci e Crăciun, și numai odată-n an e Crăciunul… mai mergem la coafor, la manichiură.

Și după ce ne-am dichisit frumos și am curățat bine casa, așteptăm…. musafirii, colindătorii. Și vin. Și e bine să ne revedem, nu prea colindăm că nu știm, nu avem voce, și ne facem de toată „draga minune”, dar trecem peste și-i primim, și povestim, și vin nopțile de umblat la colindat, de primit colindători, de mâncat și băut pe îndopate. Iar la televizor numai programe amuzante, sărbătorești și filme relaxante… și după toate astea, relaxarea, adică un somn bun, că de…, suntem în concediu și imediat mergem la muncă, și trebuie să profităm că e Crăciun.

Acesta este spiritul Crăciunului de astăzi. Toate sunt foarte bine venite… Dar unde este pruncul Iisus în toată această schemă? Adeseori uităm de El… Cea mai mare ipocrizie e a celor care nici măcar nu cred în El. Adeseori ei sărbătoresc cel mai vizibil, cel mai zgomotos! Sărbătoresc nașterea cuiva în care nici nu cred sau cred așa cum cred în extratereștri… O posibilitate nevăzută și nedovedită…

Imaginea aceasta contrastează enorm cu evenimentul pe care-l sărbătorim. Pruncul Iisus s-a născut în ieslea boilor, după ce Sfântă mama Lui, cu Sfântul Iosif au fost fugăriți dintr-un loc în altul. Sfânta Fecioară nu și-a schimbat hainele, nu s-a coafat, ci cu toată smerenia și credința l-a așteptat pe Fiul său. Pruncul Iisus a primit daruri, pentru că de Crăciun e ziua Lui. Nu a noastră. Nu noi suntem sărbătoriți, ci El. E ziua Lui, iar noi i-o furăm. Locul nașterii Pruncului pe care îl serbăm nu a fost o casă plină de beculețe strălucitoare și cozonaci aburinzi, ci o iesle sărăcăcioasă de boi, iar patul o mână de fân.

Acum am uitat de Crăciun și i-a rămas doar numele, nu și esența…

Desigur, nu spun că și noi trebuie să sărbătorim Crăciunul în aceleași condiții! Dar, ar trebui să încercăm să avem aceeași simplitate în suflet și să ne dăm seama că Nașterea Domnului este o sărbătoare religioasă și să ne comportăm ca niște creștini: fără excese bahice, fără petreceri destrăbălate, fără să uităm să colindăm cu adevărat (căci adeseori mergem la „colindat” fără să colindăm) – căci colinda e atât o tradiție foarte frumoasă românească, cât și un „cântec” prin care vestim în mod creștinesc Nașterea Domnului.

Titi Dălălău