Ne-au adus zestre, de pe front, viață în libertate și în pace, împreună cu mândria de a aparține unei națiuni care a răspuns cu curaj, onoare și demnitate în fața confruntărilor și care mereu a cules laurii vitejiei, laurii victoriei.
Veteranii de război au fost mereu oameni simpli, cu datoria împlinită, cea mai grea și vitează datorie. Ei nu s- au organizat niciodată în asociații proprii, pentru a le aminti urmașilor că au drepturi sau pentru a se plânge că un regim sau altul i- a victimizat. De oriunde s-au întors de pe front, s-au așezat la casele lor, cuminți și cu răbdarea de a aștepta binele pentru care au luptat, bucuroși să-și depene amintirile unice și să își privească, când și când, distincțiile și meritele de război dobândite.
Întorși de pe front, după ce au repus fruntariile țării la locul lor, s-au grăbit în a-și face un rost întemeindu- și familii și muncind fără odihnă, cu mereu același viu simț al datorie împlinite, față de întreaga viață.
De destinele dragilor veterani în viață, din județul nostru, și de urmașii lor, se ocupă, împreună cu autoritățile locale, filiala județeană a Asociației Veteranilor de Război, președinte gl mr (r) Gheorghe Popa. Domnia sa însuși este un veteran, putem spune fără tăgadă, fiind prezent mereu în teren, pe cuprinsul județului, iar la sediul Asociației grăbindu-se din timp să stăpânească toate tainele noile tehnici logistice și tehnicile informaticii pentru mai multă operativitate în relația cu urmașii veteranilor, precum și urmașii prizonierilor de război care, în anii din urmă, au fost recompensați. Le cunoaște fiecăruia destinul și nevoile, iar în ultimii ani, ai restricțiilor sanitare, comunicarea cu veteranii și urmașii lor a fost permanentă. În sediul Cercului Militar, activitatea în slujba veteranilor nu a încetat nici o clipă ci, dimpotrivă, de sănătatea lor și trecerea cu bine peste ani mai grei s-au îngrijit toți membrii asociației, în timp ce Ministerul Apărării Naționale a pus la dispoziție o linie telefonică telverde destinată veteranilor.
De curând, „generalul nostru” cum îl numesc veteranii, și- a aniversat ziua de naștere, iar urările de „La mulți ani!” venite din partea echipei sale și a colaboratorilor au devenit în clipa următoare urări de „Cât mai mulți ani veteranilor!”. Pentru că nu era timp de petrecut, faptele și nu vorbele multe își aveau rostul și în acea zi de marți, ca și în altele ale săptămânii, când de dimineață prind viață și devin soluții la probleme toate căutările, pentru a răspunde la tot ce aparent pare dificil de rezolvat.
O echipa frumoasă este mereu la datorie, echipa care, din nefericire, a pierdut chiar în timpul restricțiilor un camarad drag și de asemeni îndrăgit de veterani, colonelul Gheorghe Moldovan. În prezent, în jurul generalului maior (r) Gheorghe Popa sunt, permanent la datorie, col (r) Ionel Costin, col (r) Ioan Negru și sblt (r) Octavian Pop. De câte ori este nevoie, sprijinul militarilor forțelor speciale activi și în rezervă este necondiționat, la fel și sprijinul autorităților civile și militare. Imposibilul devine posibil când, cu dăruire, duci mai departe perseverența și abnegația dovedite pe parcursul carierei militare.
Ne întoarcem la începutul scrierii, la dragii veterani, pentru că privirea lor blândă, cu atâtea înțelesuri, poate fi mereu călăuza noastră, a urmașilor lor. Din fericire, drumul lor pe front a fost unul al întoarcerii, au venit pentru a ne fi vii și adevărate modele de viață, care ne spun că anii sunt trecători însă țara, libertatea, familia sunt nestemate de apărat cu orice preț. Cu toții am avut rude care au luptat pe front, să ne amintim poate, mai des, în epoca consumatorismului și modernismului, de simplitate și bunătate, de mâini muncite care au schimbat patul armei pentru a lucra degrabă pământul, pentru a ridica șantiere, pentru a clădi o țară nouă, pentru noi.
Lia Vințeler