Acum vreo 6-7 ani, cineva a aruncat-o ca pe un gunoi pe marginea drumului. Probabil, vreun bun creştin, de genul celor care nu ratează nicio slujbă la biserică, îşi fac cruci de minimum un metru din creştetul capului până dincolo de buric, da’-şi suduie nevestele de mama focului la gata slujbei.
Căţeluşa s-a învârtit prin acelaşi loc o vreme. Nu voia să plece de lângă marginea drumului; stătea şi de uita lung la toate maşinile care încetineau, ca să vireze spre Sânger, doar doar o veni stăpânul s-o ia acasă. Stăpânul n-a mai venit. A venit, în schimb, necazul: un şofer neatent a lovit-o. Bun creştin şi ăsta, dus a fost, nu s-a mai uitat în urmă.
Înfometată, înfrigurată, slăbită şi plină de purici, s-a aciuat lângă benzinăria de la marginea drumului. Miloase, doamnele de acolo i-au mai dat câte ceva de mâncare, i-au dat voie să se adăpostească, iar de atunci Păpuşa e tot prin preajmă. Şchioapătă de un picior din spate, pentru că oasele rupte de maşină i s-au sudat strâmb. Un jandarm milos, care face naveta la Luduş, îi mai duce de mâncare şi se mai joacă cu ea. Ar duce-o acasă, dar în „Arizona”, la bloc, nu-s condiţii de ţinut un câine.
Sandu Mureşan, din Luduş, un mai vechi prieten al Punctului, face şi el naveta la Sărmăşel, unde e şeful unei unităţi a Romgaz. Are, n-are treabă, se opreşte adesea la benzinăria din Sânger doar ca să-i dea ceva de-ale gurii căţeluşei.
Primăvara asta a găsit-o tot acolo. Păpuşa, cum îi spun, e la fel de jucăuşă şi de afectuoasă. Încă tot mai speră s-o ia cineva acasă. De fiecare dată, mai mai să urce în maşină când deschid portiera. Nu poate înţelege că-n apartament, la bloc, unde sălăşuiesc deja două pisici, nu poate avea un loc al ei.
Primăvara asta au cam năpădit-o iar purecii şi căpuşele, dar i-am promis că zilele astea o să aibă parte de o deparazitare internă şi externă. Cumva, s-a resemnat cu soarta sa, de câine al nimănui, dar hrănit şi tolerat. Mulţi, foarte mulţi alţii n-au norocul ei.
Sorin Simion
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.