Adevăr nespus despre gardurile anti-urs: decimează populațiile de cerbi cu mult mai mare succes decât oprește urșii! (Video)

            Un studiu de caz pornit de la informațiile furmizate și apoi urmărite în terenul unor fermieri de pe Valea Nirajului ne arată că renumitele garduri pentru urși au un efect negativ extrem de grav asupra populațiilor de cerbi în anumite perioade ale anului.

            Inițial subiectul a fost acela că gardurile anti-urs nu au absolut niciun efect în a-l ține departe pe urs de recolte; aceste mamifere inteligente găsind întotdeauna o modalitate de a intra în recoltă să mănânce. Iar efectul imediat e acela că ursul rămâne captiv în interiorul țarcului anti-urs, adică în lanul împrejmuit devenind extrem de agresiv și imprevizibil.

            Deci, din punctul de vedere al omului urmează: dă jos gardul (cu grijă că ursul e aproape!), adu câinii de vânătoare, alungă ursul din lan, pune gardul la loc. Și după o săptămână reia povestea.

            Deci asta a fost inițial.

            Însă, un filmuleț înregistrat încă din vara anului trecut, ne-a ocolit cumva vigilența și doar recent când am pus o serie de informații extrem de interesante cap la cap ne-am dat seama de gravitatea situației. Doar pe durata unui an, doar într-un singur lan aflat cum ziceam în zona Acățari – Crăciunești, gardul anti-urs au dus la nimicirea a 8 exemplare de căpriori sau cerbi! Coarnele exemplarelor  masculine se încurcă în firele extrem de rezistente și ramforsate și duc la imobilizarea animalului, acesta fiind adesea victime ale haitelor de câini, șacali, sau pur și simplu se sufocă în încercarea de a se elibera.

            De la acest exemplu singular am început să întrebăm și alți fermieri din zonă și apoi pădurari care toți au confirmat existența acestui fenomen. Iar acum gardurile antiurs au devenit politică de stat!

            Politica de stat care mai mult încurcă decât descurcă

            Populația de urși este evaluată oficial la un minim de 11.000 de exemplare, dar o cifră mai realistică situează aceasta la cota de 13.000 – 13.500 de exemplare.

            Recent s-au anunțat fonduri ce depășesc 25 de milioane de lei pentru susținerea achiziționării de către populație și fermieri a acestor sisteme de protecție anti-urs, Statul român asigurând și până acum o serie de co-finanțări la astfel de situații. Au fost sprijinite peste 1000 de persoane fizice și câteva ferme. Dar situația va lua avânt.

            Concluzia nu este nicidecum aceea că gardurile sunt inutile sau că trebuie complet abandonată ideea. Nicidecum. Ci că nu poate fi ocolită la nesfârșit problema de fond: sunt prea mulți urși și aceștia trebuie răriți. Fie că ne place sau nu, fie că reușim să ținem sub control anumite zone sau nu, fie că recunoaștem gravitatea situației sau o ignorăm.

            Și mai e un aspect deloc de neglijat: din ce în ce mai puțini oameni au curajul să se ”aventureze” într-o plimbare prin pădure, să se dea cu bicicleta sau să se bucure de o tură ”la ciuperci”. De unde în copilărie am cutreierat munții de la Bilbor până-n Meridionali fără grija urșilor, astăzi din ce în ce mai rar te întâlnești cu grupuri de familii care să facă ieșiri în natură!

Cristian Teodorescu