Stirea zileiStirile Punctul

Afacerea Termocentrala Iernut, un Bechtel al energiei (II) Câți bani a pierdut Romgaz de bunăvoie, cu blagoslovenie de la managementul societății

Relatasem zilele trecute câteva lucruri din culisele afacerii Termocentralei Iernut, una mai mult decât păguboasă pentru Romgaz, adică pentru statul român. Dincolo de rușinea de a nu putea finaliza nici într-un deceniu modernizarea unei centrale electrice cum e cea de la Iernut, pierderile financiare suferite de Romgaz (majoritatea, asumate cu bună știință de managementul societății) sunt de ordinul a sute de milioane de lei.

O scurtă cronologie

Contractul de modernizare fusese atribuit, inițial, firmei spaniole Duro Felguera SA Gijon, în asociere cu Romelectro SA București, la finele lui 2016. Lucrările au început în 2017 și trebuiau finalizate în 2020. N-au fost. Abia în iunie 2021 contractul cu spaniolii a fost reziliat. În acel moment, conform notificării de reziliere a contractului, trimisă de Romgaz spaniolilor de la Duro Felguera și consultată de Punctul, stadiul lucrărilor atinsese 95,4%.

În aprilie 2023 a fost semnat un nou contract, pentru finalizarea lucrărilor la termocentrală, exact cu aceeași asociere, Duro Felguera-Romelectro, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a avut și tupeul să dea Romgaz în judecată, cerând și mai mulți bani. Lesne de bănuit, nici de această dată spaniolii nu și-au onorat obligațiile contractuale, astfel că Termocentrala Iernut nu produce electricitate nici azi.

Uzanțele în domeniu prevăd că, la semnarea unor astfel de contracte, executantul e obligat să depună niște garanții de bună execuție. Pe care beneficiarul, recte Romgaz, le poate executa în cazul în care antreprenorul nu-și onorează obligațiile contractuale. Compania spaniolă nu și le-a onorat nici în primul caz, nici în al doilea. Firesc ar fi fost ca garanțiile de bună execuție să le fi fost executate de Romgaz și într-un caz, și în celălalt. Plus penalități de întârziere, beneficii nerealizate etc. N-a fost, însă, chiar așa.

Al doilea contract, mult supraevaluat

În cazul primului contract dintre Romgaz și Duro Felguera, Romgaz era îndrituită să perceapă de la spanioli puțin peste 475 de milioane de lei. Concomitent, spaniolii au dat în judecată Romgaz cerând prelungirea contractului cu 19 luni, plus un peșcheș de puțin peste 37 de milioane de euro, pe lângă suma contractuală. Ciudățenia vine în 2023, când, în pragul semnării celui de-al doilea contract cu Duro Felguera-Romelectro, Romgaz s-a angajat să renunțe la orice pretenții financiare față de antreprenorul neserios. Asta da pomană.

Ba mai mult, într-o tranzacție datată 3 aprilie 2023, Romgaz s-a angajat să plătească antreprenorului suma de 114,6 milioane de lei. Adică tot păgubitul plătește celui care a produs paguba. Practic, compania românească de stat a creditat cu dobândă zero un antreprenor care și-a dovedit din plin neseriozitatea.

Al doilea contract încheiat între Romgaz și asocierea româno-spaniolă menționată e și mai ciudat. Deși, la rezilierea din 2021 mai rămăseseră de efectuat nici 5% din volumul de lucrări (în valoare de circa 12,3 milioane de euro), prin al doilea contract cu Duro Felguera aceste nici 5 procente au fost contractate pentru fabuloasa sumă de aproape 69,8 milioane de euro. Adică de aproape 6 ori mai mare. Desigur, se poate invoca uzura fizică și/sau morală a unor echipamente, subansambluri și lucrări, dar chiar și așa valoarea contractului e enormă. În plus, dacă e cineva vinovat pentru degradarea utilajelor, acela e antreprenorul care nu și-a respectat contractul, în niciun caz altcineva.

Ar mai fi lucruri interesante de spus referitor la această afacere tenebroasă. ne va spune ce și cum Parchetul European Anticorupție, despre care avem informații că ar fi fost sesizat cu privire la ”colaborarea” dintre Duro Felguera-Romelectro și Romgaz. De asemenea, o să fie interesant de lecturat și concluziile Corpului de control al ministrului energiei, care a sosit acum vreo săptămână la Termocentrala Iernut.

Sorin Simion