Balul de pe uliţele din Iernuţeni va reînvia spiritul satului transilvanean pe asfaltul din Reghin

În era în care marile magazine au devenit principalele spaţii de socializare, iar goana zilnică ne izolează în spatele ecranelor, o comunitate de la marginea Reghinului refuză să îşi uite rădăcinile şi a decis să redeschisă porţile timpului, astfel încât vecinii să trăiască, din nou, unii pentru ceilalţi.

Cartierul Iernuţeni, un fost sat cu un stil aparte, alipit oraşului în urmă cu şapte decenii, se pregăteşte să îşi redescopere farmecul de altădată prin organizarea unui inedit bal de stradă, în luna septembrie.

Iniţiativa s-a născut dintr-o conversaţie simplă între două localnice, Ibolya Mester şi preoteasa Annamaria Szekely.

Ibolya Mester, născută şi crescută pe strada Oltului, îşi aminteşte cu nostalgie de Iernuţeniul copilăriei sale, pe care îl descrie ca o comunitate extrem de vie.

„Ştiam că dacă am nevoie de oală mergeam la tanti Mărioara, dacă am nevoie de roşii, ştiam că cele mai bune roşii sunt la doamna Demeter şi dacă aveam nevoie de ceapă, ceapă ştiam că aveam în grădină”, a arătat Ibolya Mester.

Îngrijorate de faptul că oamenii nu mai au timp unii de alţii şi că locul vechi de întâlnire, râul Mureş, nu mai serveşte acestui scop, Ibolya Mester şi preoteasa Annamaria Szekely au preluat modelul unui festival stradal din Budapesta.

Obiectivul este clar, să îi readucă acasă pe cei plecaţi, să petreacă o după-amiază împreună şi să şteargă graniţele culturale prin joc, fiind un cartier multiconfesional şi multietnic.

Pe terenul de fotbal se va organiza o competiţie imensă între străzi, în timp ce femeile se vor relaxa la cursuri de yoga şi Zumba, iar ziua se va încheia simbolic, în jurul unui ceaun.

„Totul se încheie cu un gulaş pe care îl pregătim împreună şi îl consumăm împreună, cu dansuri populare. Pe stradă locuiesc şi maghiari, şi români. Vrem să învăţăm dansurile fiecăruia”, afirmă organizatoarea.

Aceeaşi atmosferă caldă, aşezată şi lipsită de stresul agitaţiei moderne este evocată şi de părintele Claudiu Chiorian, preotul bisericii ortodoxe din Iernuţeni.

Crescut în această comunitate formată în timp şi prin industrializare, el îşi aminteşte că diferenţele de etnie sau religie nu existau în viaţa de zi cu zi, când oamenii se bucurau în primul rând unii de ceilalţi, nu se izolau şi căutau să se ajute unii pe ceilalţi.

„Eu nu mi-am aduc aminte să fi făcut diferenţă şi din punct de vedere al etniilor, religiilor şi aşa mai departe şi dansam împreună, se învăţau jocuri”, a precizat părintele Claudiu Chiorian.

O dovadă pură a acestui ecumenism natural este amintirea lui Popa Sandu, un mare iconar din trecutul locului. Deşi părintele Chiorian a aflat abia târziu că renumitul creator era, de fapt, greco-catolic, valoarea sa culturală a rămas neatinsă.

„Pentru mine a fost Popa Sandu şi noi, aplicând ceea ce am preluat de la dânsul, cu copiii din comunitatea noastră facem pictura pe sticlă, sigur, expresie naivă, populară”, a spus preotul, care precizează că icoanele de la Iernuţeni sunt uşor de recunoscut în toată ţara, fiind piese mari, aurite, pe care stă imprimat portul popular de pe Mureş.

Profesorul de istorie Nagy Ferenc Attila aduce în prim-plan trecutul documentat al aşezării, fost domeniu regal inclus în regiunea Gurghiului. Astfel, Iernuţeniul a fost în trecut gazda unor partide de vânătoare memorabile pentru capete încoronate, cum ar fi principele Rudolf sau regele Ferdinand.

Structura veche, cu străzile numite după râurile României (Oltului, Siretului, Argeşului) care pornesc din dreptul căminului cultural, a reprezentat mereu un nucleu de convieţuire transilvăneană între români, maghiari, saşi, evrei şi armeni.

Cercetările istorice scot la iveală personalităţi marcante care au definit locul. Printre ele se numără biologul Kiss Zoltan, Grama Janos, care a avut de suferit în urma revoluţiei din 1956, sau preotul reformat Gergely Lajos, ctitorul bisericii reformate locale. Tot de acest spaţiu se leagă şi numele faimosului fotograf Georg Heiter (1871-1947), devenit fotograful Curţii Regale a României, dar şi istoria familiei de origine română Macskasi, care deţinea aici un impunător castel, vândut şi parţial dărâmat în anul 1921.

Pentru a celebra acest trecut, profesorul Nagy anunţă că la festival va fi amenajat un cort special, o expoziţie istorică a cartierului.

„Vrem să adunăm şi câteva obiecte vechi şi fotografii. Am găsit şi hărţi din 1700, deci va fi un cort aici unde vom aduna aceste imagini din vechiul Iernuţeni”, ne precizează profesorul.

Trecutul nu va rămâne însă blocat în arhive, iar cu ocazia balului, comunitatea va lansa o aplicaţie interactivă pentru telefoanele mobile, concepută ca un joc de căutare de comori pentru întreaga familie.

„Locuinţele vechi. Sunt parte din istoria noastră, pe care trebuie să te duci şi să le cauţi pe baza unei hărţi. Va fi o hartă interactivă. Te duci, cauţi, scanezi, faci o poză, după care afli o grămadă de informaţii”, ne explică Ibolya Mester mecanismul menit să pună Iernuţeniul pe harta turistică a Reghinului.

Participanţii vor fi premiaţi la final, iar organizatorii speră să extindă platforma la nivelul întregului oraş, oferindu-le turiştilor o metodă modernă şi ludică de a descoperi secretele Reghinului.

În data de 5 septembrie, la Iernuţeni, nostalgia nu va fi un motiv de tristeţe, ci ingredientul principal al unei sărbători care demonstrează că, atunci când oamenii îşi dau mâna, spiritul de vecinătate poate învinge izolarea secolului XXI. AGERPRES