Band, pe harta sărăciei, printre localitățile cu cei mai mulți beneficiari de ajutoare sociale din țară

Guvernul României, prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, a publicat vineri o analiză detaliată a sărăciei în România pentru anul 2024, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale din țară

Indicele de sărăcie generală, calculat pentru fiecare comună, oraș sau municipiu, nu măsoară doar lipsa banilor, ci un cumul de dezavantaje: venituri insuficiente, condiții de trai precare și lipsa oportunităților economice. Datele folosite pentru construirea acestui indicator provin de la Ministerul Muncii, Institutul Național de Statistică, Ministerul de Finanțe și Ministerul Dezvoltării.

Potrivit raportului, cele mai ridicate valori ale indicelui de sărăcie se regăsesc în Moldova, sudul Munteniei, Oltenia și centrul Transilvaniei, unde lipsa infrastructurii, mobilitatea redusă și nivelul scăzut de educație contribuie la adâncirea vulnerabilității sociale. În aceste zone, oamenii se confruntă simultan cu drumuri proaste care îi izolează, cu școli și spitale greu accesibile, cu locuri de muncă puține și slab plătite. Fiecare dintre acești factori îl amplifică pe celălalt, creând o spirală din care este extrem de greu de ieșit fără intervenție externă.

Menționarea explicită a centrului Transilvaniei în lista zonelor vulnerabile privește direct și județul Mureș. Iar datele concrete o confirmă: comuna Band apare în raportul guvernamental printre localitățile cu cei mai mulți beneficiari ai Venitului Minim de Incluziune din întreaga țară, cu 2.070 de persoane care primesc ajutor social. Band se află astfel alături de localități precum Slobozia Bradului (Vrancea) cu 3.027 de beneficiari, Lungani (Iași) cu 2.667 sau Valea Moldovei (Suceava) cu 2.511.

La polul opus, marile centre urbane și zonele metropolitane prezintă un indice de sărăcie aproape de zero. Raportul arată că localitățile urbane și urbanizate, în special cele din jurul municipiilor reședință de județ, au condiții mai bune de viață, acces la servicii și oportunități economice diversificate. Printre exemplele cu cel mai scăzut indice se numără Jucu (Cluj) cu 0%, Cristian (Brașov) cu 2% sau Otopeni (Ilfov) cu 3%.

Analiza abordează și un fenomen mai puțin discutat public: sărăcia energetică, adică proporția populației care nu își poate asigura un consum minim de energie, în special pentru încălzire pe timp de iarnă. Harta scoate în evidență un grad ridicat de sărăcie energetică în zona arcului carpatic, unde clima mai rece, perioadele de încălzire mai lungi, veniturile scăzute, locuințele vechi și slab izolate termic și accesul limitat la rețele moderne de energie se cumulează într-o vulnerabilitate persistentă. La polul opus se află zona București-Ilfov, aglomerările din Banat, Crișana și vestul Transilvaniei.

Raportul face și o precizare importantă: existența unor localități fără niciun beneficiar de ajutor social nu trebuie interpretată automat ca un semn de bunăstare. În unele cazuri, aceasta poate indica lipsa informării, accesului sau capacității administrative locale de a sprijini accesarea drepturilor sociale. Cu alte cuvinte, oamenii care ar avea dreptul la ajutor nu îl primesc uneori pentru că nu știu că există, nu au cum să ajungă la instituțiile competente sau autoritățile locale nu au capacitatea să îi îndrume.

Dincolo de hărțile sărăciei, raportul trage și câteva concluzii mai largi despre situația demografică a României: depopulare și îmbătrânire accelerată în majoritatea localităților, mobilitate geografică ridicată și concentrare în jurul centrelor urbane, disparități mari în ocupare și vulnerabilitate socială. Aceste tendințe nu sunt independente una de cealaltă, satele se golesc, tinerii pleacă spre orașe sau în străinătate, rămân în urmă bătrânii și cei mai săraci, iar comunele intră într-un cerc vicios din care este tot mai greu să iasă fără investiții publice majore și politici sociale bine țintite.