Ce poate deveni o gară uitată: exemplul din Polonia care ar trebui să inspire Târgu Mureșul

Există orașe care au înțeles că o gară nu este doar infrastructură de transport, ci și o parte din identitatea urbană, o poveste cu aburi și șine care merită spusă și păstrată. Sochaczew, un oraș polonez de circa 36.000 de locuitori aflat la 50 de kilometri vest de Varșovia, este unul dintre acele exemple care ar putea inspira și Târgu Mureșul.

Gara din Sochaczew a fost construită între 1900 și 1902, după un proiect al arhitectului Czesław Domaniewski, și deservește linia feroviară Varșovia–Kunowice. Dar povestea mai interesantă a orașului cu trenurile nu vine de pe linia principală, ci de pe una îngustă, istorică. Muzeul Căilor Ferate cu Ecartament Îngust din Sochaczew, înființat în 1984 și deschis publicului în 1986, funcționează în clădirile fostei căi ferate județene locale și deține o flotă de locomotive istorice cu aburi, diesel și electrice, vagoane de marfă și de călători. Mai mult, o parte din linie a fost repusă în funcțiune, iar în sezonul estival trenurile muzeului circulă spre Pădurea Kampinos, transformând o infrastructură altfel condamnată uitării într-o experiență turistică autentică.

Lecția nu este neapărat că Târgu Mureșul ar trebui să construiască un muzeu feroviar, ci că patrimoniul legat de infrastructura de transport poate deveni un vector de identitate și atractivitate urbană atunci când există voința de a-l valorifica. Gara Mare din Târgu Mureș a trecut printr-un amplu proiect de modernizare și reabilitare, cu investiții de aproximativ 30 de milioane de lei prin Fondul European de Dezvoltare Regională, iar Gara Mică a beneficiat recent de lucrări de renovare, însă patrimoniul istoric cu siguranță n-a fost suficient de bine pus în valoare, deși la Gara Mare există clădiri valoroase. Despre rateul valorificării Pieței Gării, poate cu altă ocazie.