Coiful celtic descoperit la Ciumeşti, în judeţul Satu Mare, unic în lume, datând din secolul al IV-lea î.Hr., considerat a fi una dintre cele mai spectaculoase descoperiri din lumea celţilor, este expus la Palatul Culturii din Târgu Mureş, alături de Soldaţii de Teracotă ai împăratului Qin Shi Huang, şi poate fi admirat inclusiv în Noaptea Muzeelor.
Alături de coiful ceremonial celtic, din Epoca Fierului, descoperit între 1962 şi 1965 în timpul construirii unor grajduri, în expoziţia de la Târgu Mureş se regăseşte şi mormântul unei căpetenii războinice celtice, descoperită tot la Ciumeşti, de unde şi denumirea de „Mormântul cu coif de la Ciumeşti”. Alături de acestea se mai regăsesc şi o serie de obiecte folosite în practici funerare celtice.
Aceste descoperiri arheologice unice în lume sunt amplasate în prima cameră a expoziţiei internaţionale „Soldaţii de Teracotă – Armata nemuritoare a primului împărat chinez”, în scopul prezentării a două civilizaţii antice în oglindă, China şi Europa.
„Pentru Noaptea Muzeelor, şi nu numai, Muzeul Judeţean Mureş propune o incursiune în una dintre cele mai impresionante expoziţii internaţionale găzduite în acest an: ‘Soldaţii de Teracotă – Armata nemuritoare a primului împărat chinez’. Este un eveniment excepţional care aduce în prim-plan faimoasa armată de teracotă a primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang. În cadrul expoziţiei prezentăm replici la scară reală ale soldaţilor din armata de teracotă, realizate cu fidelitate faţă de originalele descoperite la Xi’an. De asemenea, prezentăm reconstituiri istorice şi obiecte care oferă context cultural, militar şi artistic din timpul dinastiei Qin şi, fireşte, elemente multimedia care completează experienţa vizitatorului şi aduc la viaţă una dintre cele mai mari descoperiri arheologice ale secolului XX. Cu această ocazie, ne-am propus să prezentăm civilizaţiile în oglindă, un dialog China – Europa antică. Astfel că, în paralel cu această incursiune în civilizaţia chineză, Muzeul Judeţean Mureş propune şi o privire comparativă asupra lumii celţilor, o iniţiativă ce urmăreşte crearea unui paralelism al civilizaţiilor. Publicul va avea ocazia să descopere un coif despre care se afirmă că este unic în lume, precum şi cea mai faimoasă căpetenie războinică celtică din zonă, descoperită la Ciumeşti, practici funerare celtice precum inhumaţia şi incineraţia, dar şi obiecte ritualice remarcabile oferite cu generozitate de partenerii noştri muzeali”, a declarat, joi, pentru AGERPREZE, reprezentanta muzeului mureşean, Iulia Vizi.
Soldaţii de teracotă au fost aduşi la Târgu Mureş de către Muzeul Ferenc Móra din Szeged, Ungaria, în timp ce camera celtică, incluzând coiful, mormântul căpeteniei şi numeroase obiecte reprezentantive pentru celţi, este contribuţia Muzeului Naţional de Istorie a României, Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei – Cluj-Napoca, Muzeulu Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, Muzeului Judeţean Satu Mare şi Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia.
Iulia Vizi a arătat că, până la aflarea detaliilor despre armata de teracotă chineză, vizitatorii expoziţiei pot admira ceea ce a fost descoperit în „Mormântul cu coif de la Ciumeşti”.
„Specialiştii spun că descoperirea a fost una extrem de importantă, mormântul şi coiful fiind unice în lume. Coiful are un ornament unic, cu o pasăre pe el, din acest motiv este considerat o capodoperă a artei celtice europene. Un coif asemănător celui de la Ciumeşti poate fi observat pe capul unui călăreţ reprezentat pe vasul descoperit la Gundestrup, în Danemarca. O fotografie a detaliilor acestui vas de Gundestrup putem găsi în expoziţie. Vizitatorii pot afla astfel că inventarul funerar al căpeteniei celtice de la Ciumeşti este unul dintre cele mai cunoscute descoperiri din ceea de a doua epocă a fierului în Bazinul Carpatic. Primele obiecte au fost găsite la 10 august 1961, iar ulterior s-a dovedit că alte artefacte, intrate în posesia persoanelor prezente la momentul descoperirii, făceau parte şi ele din inventar: două vase lucrate la roată, un lanţ de centură din fier, un fragment de fibulă, un vârf de suliţă, fragmente dintr-o cămaşă de zale şi ornamentele acesteia, două cnemide şi un coif de fier decorat cu o pasăre de bronz”, a precizat Iulia Vizi.
Coiful prezintă apărători pentru ceafă şi pentru obraz, iar pe acesta sunt ataşate picioarele unui şoim ce are aripile prinse în balamale, scopul fiind ca acestea să se mişte în timpul deplasării.
La Ciumeşti au fost descoperite în total de 35 de morminte celtice, dintre care 29 de incineraţie şi şase de înhumaţie, dovada că acei celţi îşi incinerau defuncţii, după care le îngropau rămăşiţele alături de vase funerare şi obiecte personale din bronz sau fier.
„Indiscutabil, cel mai senzaţional artefact din întreaga lume a celţilor este coiful de la Ciumeşti, unic în lume. El a aparţinut unei căpetenii celte, un om foarte înalt. Aceste coifuri sunt văzute pe câteva vase celtice descoperite în Bulgaria, Germania, Danemarca, dar sunt doar reprezentări grafice. Un coif adevărat este cel descoperit la Ciumeşti, în anul 1960, absolut întâmplător când se săpa o fundaţie pentru grajdurile CAP-ului de atunci. În zonă s-au găsit mai multe morminte de inhumaţie şi de incineraţie. Ce este interesant este că artefactele găsite aparţin mai multor culturi. Cnemidele, apărătoarele gambelor, sunt de bronz, de origine grecească, un fapt care întăreşte ideea că celţii au servit în secolul III înaintea erei noastre drept mercenari pentru regii din Asia Mică. Probabil că şi acest războinic de la Ciumeşti, cu acest coif păstrat miraculos, aproape intact, a fost una dintre căpeteniile mercenarilor care cutreierau la vremea aceea în Europa”, a declarat, pentru AGERPRES, autorul „Istoriei secrete a Sătmarului”, Felician Pop.
După ce trecem de „Mormântul cu coif de la Ciumeşti”, a mai arătat Iulia Vizi, intrăm în contact cu istoria descoperirii armatei de teracotă.
„În 1974, China comunistă gemea strivită încă sub povara Revoluţiei Culturale (cunoscută oficial ca Marea Revoluţie Culturală Proletară), proclamată de Mao Zedong în 1966. Pentru a-şi consolida puterea, Mao i-a persecutat şi înlăturat pe intelectuali şi, concomitent, a declanşat o campanie de nimicire împotriva relicvelor tangibile din trecutul Chinei. Multe muzee şi artefacte au fost vandalizate de Gărzile Roşii, adepţii fanatici ai lui Mao. În acest climat politic exploziv, la aproximativ 1000 de kilometri depărtare de capitala Beijing, în provincia Shaanxi, în martie 1974, un fermier local, Yang Zhifa, şi tovarăşii săi au descoperit capul unei statui de lut de mărime naturală şi un vârf de săgeată din bronz în timp ce săpau un puţ. Un arheolog din capitala provincială Xi’an, Zhao Kangmin, a colectat aceste fragmente de ceramică şi altele de pe suprafaţă, le-a dus la muzeu şi a reconstruit un soldat de teracotă aproape complet, în armură. Deşi era arheolog autodidact, şi-a însuşit cunoştinţele din domeniu din cărţi şi articole de presă – a reuşit să identifice perioada (dinastia Qin) şi semnificaţia incredibilă a descoperirii din primul moment în care a văzut-o. S-a dovedit că au făcut cea mai semnificativă descoperire arheologică a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea: au descoperit armata de teracotă care păzea mormântul ‘dispărut’ al primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang (259 î.Hr. – 210 î.Hr.)”, aflăm de pe primul panou din expoziţie.
Arheologul care a identificat artefactele, Zhao Kangmin, nu a anunţat imediat autorităţile chineze, temându-se că statuile vor fi distruse în furia Revoluţiei Culturale.
„Câteva luni mai târziu, totuşi, un jurnalist din Beijing a vizitat muzeul şi a văzut – şi a fotografiat – soldatul de teracotă reconstituit. Arheologul a rugat în acelaşi timp jurnalistul să nu scrie despre descoperire, deşi în cele din urmă acesta nu şi-a ţinut promisiunea. În curând, ştirea despre articol a ajuns la cele mai înalte niveluri ale structurilor Partidului Comunist, care, din fericire, în loc să ordone distrugerea statuii, a permis începerea săpăturilor arheologice. Săpăturile au început în acelaşi an şi au fost efectuate de Institutul de Arheologie al provinciei Shaanxi. S-a descoperit că cei care au găsit artefactele au săpat puţul pentru fântână într-o groapă lungă şi adâncă, care a dezvăluit curând sute de soldaţi de teracotă, în mare parte deterioraţi şi rupţi, aliniaţi în rânduri strânse. În 1976, s-a făcut o nouă descoperire: o altă groapă, de asemenea plină de soldaţi, a fost localizată nu departe de prima. Astăzi ştim că în urmă cu aproximativ 2200 de ani au fost săpate patru gropi pentru armata de teracotă, dar ultima a fost găsită goală. Motivul este încă nedezvăluit. Poate că împăratul a murit înainte să se poată pregăti soldaţii. Cine ştie? Jang Zhifa, cel care a descoperit artefactele, a fost în cele din urmă recompensat cu 30 de yuani, de trei ori venitul său anual, de către autorităţi, dar a trebuit să predea banii cooperativei producătorilor unde lucra. Între anii 1995 şi 2006, el a lucrat la magazinul de suveniruri al muzeului dedicat Armatei de Teracotă, unde sarcina sa era să semneze cărţi pentru vânzare în fiecare zi, şase zile pe săptămână. În esenţă, el a devenit primul semnatar profesionist de cărţi din China. A semnat chiar şi o carte pentru preşedintele SUA de la acea vreme, Bill Clinton, care a vizitat ţara în 1998”, se arată în expoziţie.
În semn de respect, un astronom italian a numit un asteroid, recent descoperit, în onoarea lui Jang Zhifa: „267017 Yangzhifa”.
Expoziţia cuprinde o sală a căpeteniilor armatei de teracotă şi două care de război.
„Modelul din bronz al carului de luptă, excepţional de bine detaliat, face parte dintr-un ansamblu cu două care de război, descoperite în anul 1980. Ambele sunt miniaturi reduse la aproximativ 50% din dimensiunea reală a carelor de luptă şi includ cai modelaţi din bronz şi figurine ale soldaţilor. Restaurarea lor a durat aproape cinci ani. Modelul original şi perechea sa se află în prezent pe o listă de 64 de artefacte care nu trebuie să fie expuse în afara Chinei în nicio circumstanţă”, menţionează organizatorii expoziţiei.
Vizitând expoziţia mai aflăm că măiestria chineză a atins un nivel tehnologic extraordinar încă din perioada Neoliticului, adică Noua Epocă de Piatră, şi că utilizând unelte din piatră şlefuită, acest tip de artă statuară, de o calitate remarcabilă, este fără precedent, mai ales că fiecare membru al armatei de teracotă are trăsături faciale distincte.
„O putere centralizată autoritară a dus la înfiinţarea unor ateliere în apropierea viitorului sit al Armatei de teracota, ateliere meşteşugăreşti care anterior produceau vase de ceramică, elemente de canalizare din lut şi alte artefacte asemănătoare. Au creat un sistem similar cu o bandă rulantă, unde foloseau matriţe pentru a modela în masă părţile individuale ale statuilor: trunchiuri goale, picioare, braţe etc. După uscare şi ardere (cuptoarele uriaşe trebuiau menţinute la 1.000 de grade Celsius timp de cel puţin cinci zile), alţi muncitori din ateliere asamblau statuile folosind lut umed. Sculptorii specializaţi realizau capetele individual, folosind straturi subţiri de lut pentru a personaliza trăsăturile faciale. Acestea erau, de asemenea, ataşate de corpurile statuilor după ardere. În etapa finală, statuile erau pictate în diferite culori: feţe, mâini, păr sau elemente de vestimentaţie, toate separat. În timpul restaurării soldaţilor de teracotă, cercetătorii chinezi au găsit şi inscripţii ascunse în pliurile unora dintre statui, inscripţii care pot fi interpretate ca etichete de calitate. Acestea au dezvăluit până acum numele a cel puţin 87 de sculptori meşteri din acea perioadă. Se estimează că mai mult de un deceniu a durat până cele peste 8.000 de statui au fost finalizate”, se mai menţionează în galeria multimedia.
O trăsătură unică a ansamblului este că diferitele unităţi militare din lut sunt poziţionate în gropi în acelaşi mod în care armata originală a fost odată pregătită pentru mars, până la ultimul detaliu. Soldaţii sunt clar identificabili ca ofiţeri şi soldaţi de infanterie, cavalerie, conducători de care de luptă şi arcaşi în genunchi şi în picioare.
Din expoziţia de la Palatul Culturii din Târgu Mureş mai aflăm şi faptul că împăratul Qin Shi Huang a înfiinţat un aparat de stat bine organizat, între anii 221-210 înainte de Hristos.
„Cele 36 de provincii erau conduse atât de guvernatori civili şi cât şi comandanţi militari, care erau supravegheaţi de guvernatorul imperial. Astfel, împăratul deţinea puterea legislativă, administrativă, executivă şi judecătorească supremă, dar nu le controla singur: avea un aparat birocratic vast pentru a asigura funcţionarea treburilor statului. Nu este surprinzător, aşadar, că pe lângă soldaţi, statuile funcţionarilor publici care se ocupau de armată, de aprovizionarea şi echipamentul acesteia, au fost de asemenea plasate în complex. Aceştia, desigur, nu erau nici înarmaţi, nici echipaţi cu armură, ci purtau haine şi pantaloni simpli. Trebuie să fi fost mii de astfel de funcţionari publici printre locuitorii curţii imperiale când interesul lui Qin Shi Huang s-a îndreptat tot mai mult către nemurire şi misticism, ceea ce în timp a dus la obsesie. Astfel, el a trimis exploratori în Marea Chinei de Sud pentru a găsi insula vieţii veşnice şi pentru a-i aduce elixirul tinereţii veşnice, dar, la sfatul medicilor săi, a luat şi medicamente care conţineau mercur, ceea ce în timp i-a provocat o intoxicaţie severă. Primul împărat al Chinei a murit la vârsta de 50 de ani, în mari dureri, strigând cu ultimele sale puteri numele fiului său cel mare, moştenitorul tronului”, se mai precizează prezentarea expoziţiei cu soldaţii de teracotă. AGERPRES