De ce lipsește imaginația din arta publică la Târgu Mureș?
Grupul statuar Școala Ardeleană din Târgu Mureș, inaugurat cu fast în urmă câțiva ani de zile, a ajuns să fie un simbol al neglijenței. Monumentul dedicat intelectualilor transilvăneni Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Ioan Budai Deleanu este lăsat neîntreținut, acoperit de fecale de păsări și departe de a întruchipa demnitatea personalităților pe care le reprezintă.
Dincolo de problema întreținerii, sculpturile din Târgu Mureș suferă însă și de o lipsă acută de imaginație. În timp ce multe orașe europene au investit în opere de artă publică creative, interactive și memorabile, Târgu Mureșul continuă să mizeze pe statui clasice, adesea neinspirate, care nu reușesc să capteze atenția sau să provoace emoție și interacțiune. Iată câteva exemple de bună-practică din care ne-am putea inspira.
În Monaco, o sculptură modernă înfățișează un pilot de Formula 1 pe monopostul său, celebrând legătura orașului cu cursele auto. Statuia din bronz, amplasată strategic pe o stradă principală, atrage atât turiști cât și localnici.
La Budapesta, pantofii de pe malul Dunării reprezintă unul dintre cele mai emoționante memoriale din lume. Cele 60 de perechi de pantofi din fier comemorează evreii împușcați pe malul Dunării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – o operă simplă, dar incredibil de puternică emoțional.
Bruxelles-ul impresionează cu statui interactive și umor, precum cea care înfățișează o scenă dinamică de viață urbană, în timp ce în Polonia, grupuri de statui reprezentând trecători anonimi creează o legătură directă cu trecătorii reali, ștergând granița dintre artă și viața cotidiană.
Chiar și Oradea are monumente mai creative decât Târgu Mureșul. Grupul statuar care îi înfățișează pe poeții Ady Endre, Dutka Akos, Juhasz Gyula şi Emod Tamas invită trecătorii să se alăture discuției, transformând arta publică într-o experiență interactivă.
În Texas, o fântână spectaculoasă cu cai sălbatici alergând prin apă captează spiritul american al libertății și aventurii, transformându-l într-un punct de atracție și fotografie pentru vizitatori.
Comparativ, Târgu Mureșul rămâne prizonierul unor concepte artistice depășite. Chiar și atunci când monumentele ar avea potențial – precum grupul statuar Școala Ardeleană – lipsa de întreținere le transformă în exemple de neglijență administrativă mai degrabă decât în puncte de mândrie civică.