Creșterea semnificativă a concentrației de săruri în pârâul Corund și în Târnava Mică după data de 10 iunie 2025 a avut, din păcate, consecințele așteptate: este foarte probabil ca majoritatea faunei piscicole să fi dispărut pe întreaga lungime a Târnavei Mici – iar comunitățile de nevertebrate macrozoobentice foarte probabil au fost grav afectate și ele.
Situația se schimbă rapid, dar deja s-a produs dezastrul ecologic.
Evoluția concentrației de săruri este dinamică și se modifică continuu: uneori se încearcă evitarea pătrunderii apei sărate provenite din zona minei în rețeaua hidrografică prin metode de ocolire (bypass), alteori se încearcă diluarea apei din Târnava Mică cu apă dulce eliberată din lacuri de acumulare.
Din punct de vedere al vieții sălbatice, însă, paguba s-a produs deja, iar procesul pare ireversibil.
Așa cum am menționat anterior într-un comunicat de presă, o concentrație de sare între 7 și 15 g/L poate fi letală pentru pești dacă aceștia sunt expuși pentru o perioadă îndelungată – maimulte zile – și nu există refugii unde să se adăpostească, însă, dacă acestea sunt expuse pe o perioadă mai îndelungată, atunci chiar și o concentrație mai mică poate afecta ihtiofauna.
Tot aici se face referire și la faptul că, dacă pârâul Corund și Târnava Mică transportă sare de bucătărie (clorură de sodiu) în concentrație de 5 g/L, acest lucru poate conduce la pătrunderea unei cantități semnificative de clorură de sodiu în apa subterană a grădinilor și terenurilor agricole aflate de-a lungul râurilor. Această concentrație depășește deja pragul de toleranță la sare al majorității plantelor cultivate și sălbatice, inclusiv al arborilor care compun pădurile.
În aceste zone, concentrația poate crește în continuare din cauza secetei, deoarece prin evaporarea apei subterane cantitatea de apă scade, în timp ce sarea acumulată în sol rămâne și se concentrează.
Prima consecință a concentrației extrem de ridicate de sare a fost aproape exterminarea completă a vieții acvatice din râuri; următorul efect posibil este declinul vegetației de-a lungul malurilor râurilor.
Comparativ cu valorile concentrației de sare considerate letale pentru vertebratele acvatice și vegetație, pe 12 iunie 2025, conform măsurătorilor proprii, dr. István Máthé a raportat că în pârâul Corund conținutul de sare a depășit 80 g/L. Ulterior, în urma investigațiilor efectuate sub Sovata, în apele Târnavei Mici s-a detectat o concentrație de sare de 15,7 g/L.
Un nou șir de măsurători – mortalitatea documentată a peștilor în Târnava Mică
În perioada 13–14 iunie 2025 am demarat un nou șir de măsurători, având ca scop cartarea faunei piscicole dispărute de-a lungul Târnavei Mici. Pornind de la vărsarea pârâului Corund, am coborât până la confluența Târnavei Mici cu Târnava Mare, examinând aproximativ la fiecare zece kilometri, pe sectoarele liniștite de pe mal, peștii vizibil morți. La fiecare punct de observație am măsurat conductivitatea electrică a apei, care este strâns legată de conținutul de sare.
Pe baza datelor de conductivitate se poate estima conținutul de sare de bucătărie (adică clorură de sodiu) al apei respective, precum și concentrația ionilor de clorură. Amonte de orașul Sângeorgiu de Pădure, mai precis în amonte de vărsarea pârâului Cușmed, provenit din lacul Bezid, conductivitatea Târnavei Mici era de 23,7 mS/cm, ceea ce corespunde unei salinități de 17,3 g/L și unei concentrații de 10,5 g/L ioni de clorură. Această din urmă valoare este de 42 de ori mai mare decât limita maximă admisă pentru apele potabile (0,25 g/L).
Conductivitatea pârâului Cușmed, care izvorăște din lacul Bezid, era de 0,43 mS/cm, adică o salinitate de peste 50 de ori mai mică decât cea a Târnavei Mici, în care se varsă. În principal datorită acestui efect de diluție, sub municipiul Târnăveni conductivitatea Târnavei Mici a scăzut la 7,48 mS/cm, ceea ce corespunde unei salinități de 5,7 g/L și unei concentrații de 3,5 g/L de ioni de clorură – valoare care, chiar și așa, rămâne de 14 ori peste limita maximă admisă pentru apele potabile.
La Blaj, conductivitatea Târnavei Mici era de 6,7 mS/cm (salinitate de 5,1 g/L, cloruri: 3,1 g/L). La localitatea Mihalț, situată aval de confluența Târnavelor Mică și Mare, conductivitatea apei râului Târnava unită s-a redus vizibil, ajungând la 1,1 mS/cm – ceea ce corespunde unei salinități de0,9 g/L și unei concentrații de cloruri de 0,5 g/L, adică aici conținutul de ioni de clorură depășește doar de două ori limita admisă pentru apa potabilă.
Evaluările privind populația piscicolă au fost considerabil îngreunate de faptul că apa era foarte tulbure: concentrația ridicată de săruri și materialul suspendat transportat de apă au redus vizibilitatea la minim, iar în apa opalescentă, în zonele mai adânci, cadavrele de pești de pe fundul albiei nu erau vizibile. Cu toate acestea, în mai multe locuri am realizat evaluări și direct în albia râului cu ajutorul cizmelor de piept.
Conform rezultatelor preliminare, am reușit să documentăm mortalitatea a 12 specii de pești și a unei specii de chișcar. Totuși, este probabil ca numărul speciilor afectate să fie mult mai mare, deoarece numeroase exemplare moarte au rămas pe fundul albiei, iar identificarea lor în zonele mai adânci este aproape imposibilă.
Evaluarea pagubelor este în curs – căutăm supraviețuitorii și posibilitățile de recolonizare naturală
Evaluarea pagubelor este în desfășurare și trebuie continuată până când poluarea cu apă sărată încetează complet.
Ulterior, este esențială o evaluare ecologică amănunțită pentru a determina cu exactitate ce specii au supraviețuit acestei perioade îndelungate de contaminare cu sare a Târnavei Mici.
De asemenea, este important să se studieze fauna afluenților Târnavei Mici pentru a identifica speciile care pot recoloniza natural cursul principal al râului.
Pentru refacerea ecologică a Târnavei Mici, este necesar să se înceapă de acum lucrările, în special cele care vizează eliminarea obstacolelor din albia râului, astfel încât peștii să poată migra natural din zonele inferioare, mai puțin poluate – sau chiar din Târnava Mare și din Mureș – pentru a recolonizacursul principal.
În prezent, pe Târnava Mică există numeroase baraje și praguri de fund care împiedică libera mișcare a peștilor și, implicit, recolonizarea naturală.
Este important de subliniat că repopularea cu pești nu reprezintă o soluție reală la problema creată. În astfel de intervenții, de obicei, se eliberează doar specii cu importanță economică (de exemplu, crap, păstrăv), iar uneori pot fi introduse specii invazive sau alohtone (de exemplu, caras argintiu), ceea ce agravează ți mai mult situația actuală.
Dintre cele 12 specii de pești și o specie de chișcar identificate decedate, doar câteva pot fi găsite în fermele piscicole, și chiar și acelea în cantități limitate — cum ar fi scobarul, mreana sau cleanul.
Chiar dacă ar fi posibilă procurarea acestor specii, este puțin probabil ca ele să provină din bazinul hidrografic al Târnavei. Aceasta reprezintă o problemă serioasă, deoarece populațiile de pești din acest bazin s-au adaptat genetic la condițiile locale, iar repopularea cu indivizi din alte zone poate duce la scăderea și degradarea diversității genetice.
Mai mult, trebuie subliniat faptul că, în condițiile actuale de poluare cu sare, pot fi necesari chiar zeci de ani până când concentrația scade la un nivel suficient de mic pentru ca peștii să poată recoloniza natural râul.
Lipsa monitorizării: lecții în urma unei catastrofe ecologice
Astfel de cazuri și altele similare evidențiază cât de importantă este monitorizarea regulată a vieții sălbatice. Ultima evaluare cuprinzătoare a populației de pești din Târnava Mică a fost realizată în 2014, în cadrul colectării datelor pentru planul de management al ariilor protejate din zona Nirajului și a Târnavei Mici. Atunci, atenția a fost îndreptată în principal către speciile de pești Natura 2000.
În urma acestei evaluări din 2014, au fost identificate 25 de specii de pești și o specie de chișcar în Târnava Mică și afluenții săi.
Dacă din 2014 ar fi existat cel puțin o monitorizare anuală a faunei piscicole a Târnavei Mici, astăzi am putea avea o imaginemai exactă asupra a ceeace am pierdut din cauza poluării cu sare. În lipsa datelor regulate, momentan ne putem baza doar pe situația din 2014.
Pe baza observațiilor de până acum, se poate spune că reprezentanții a jumătate din fauna piscicolă identificată în 2014 au fost deja găsiți printre indivizii morți. Este foarte probabil ca în perioada următoare să apară și alte specii dispărute, deoarece o asemenea încărcătură de sare este aproape sigur letală pentru orice specie de pește.
Notă: au fost primite informații valoroase privind speciile de pești morți de la mai mulți specialiști: Annamária Székely, inspector șef al Gărzii de Mediu din județul Mureș, precum și de la Zoltán Kovrig și László Szakács, colaboratori ai Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate.
Autori:
Dr. András-Attila NAGY, ihtiolog – Universitatea Babeș-Bolyai, cadru didactic asociat
drd. István IMECS, ihtiolog – Universitatea Maghiară de Științe Agricole și Științe ale Vieții (MATE, Gödöllő)
Dr. István MÁTHÉ, microbiolog – Universitatea Sapientia
Alpár KELEMEN, ihtiolog secundar – SC Phoenixpert SRL
În imagine se observă schimbarea culorii apei la vărsarea pârâului Corund, în partea dreaptă. Diferența de culoare este în principal consecința particulelor fine în suspensie rămase după dizolvarea sării de piatră, care influențează semnificativ transparența și calitatea apei.
Culoarea schimbată a Târnavei Mici pe tronsonul de după vărsarea pârâului Corund.
Pești se adună la vărsarea unui pârâu unde pot accesa apă dulce. Totuși, pârâul este atât de mic încât este aproape imposibil pentru pești să înoate în sus.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.