Foste baze militare devin cele mai căutate locuri din oraș: două exemple care să inspire Târgu Mureșul 

În fiecare oraș european cu măcar câteva secole de istorie există cel puțin un teren mai mult sau mai puțin abandonat, care în trecut servea unor obiective militare. O cazarmă dezafectată, un depozit de muniție transformat în parcare improvizată, un teren viran împrejmuit cu sârmă ghimpată în spatele căruia cresc buruienile. Sună cunoscut și pentru Târgu Mureș, care nu face excepție. Dar în timp ce la noi aceste spații rămân de cele mai multe ori într-o nebuloasă administrativă, între planuri urbanistice blocate, schimburi între autorități, lipsă de fonduri și dezbateri care nu duc nicăieri, alte orașe europene au demonstrat că tocmai aceste locuri pot deveni cele mai interesante din oraș.

Două exemple merită povestite într-un weekend în care poate ne gândim, măcar teoretic, la ce ar putea deveni orașul nostru.

Tempelhofer Feld, Berlin: un aeroport devenit cel mai mare parc urban din Europa

Povestea Tempelhofer Feld începe cu o pagină de istorie pe care o știe toată lumea: Podul Aerian din 1948-1949, când avioanele aliate aterizau la fiecare câteva minute pe pistele aeroportului Tempelhof pentru a aproviziona Berlinul de Vest, blocat de sovietici. Aeroportul a funcționat apoi decenii la rând, martor al Războiului Rece, simbol al rezistenței unei jumătăți de oraș. În 2008, aeroportul a fost închis. Și aici începe partea cu adevărat interesantă.

Într-un oraș în care fiecare metru pătrat de teren central valorează o avere, presiunea pentru dezvoltare imobiliară a fost enormă. Au existat planuri pentru cartiere rezidențiale, centre de afaceri, o bibliotecă centrală nouă. Dar berlinezii au spus nu. Într-un referendum organizat în 2014, locuitorii au votat masiv pentru păstrarea terenului ca spațiu deschis, fără construcții.

Astăzi, Tempelhofer Feld este unul dintre cele mai mari spații publice urbane din lume: 355 de hectare de libertate în mijlocul unei metropole de aproape 4 milioane de oameni. Fostele piste de aterizare, pe care aterizau bombardiere și avioane cargo, sunt acum pline de bicicliști, patinatori, skateri și oameni care își plimbă câinii. Sunt grădini urbane comunitare, terenuri de sport improvizate, zone de picnic și, mai ales, un imens spațiu gol în care pur și simplu poți respira.

Cel mai remarcabil lucru nu e dimensiunea parcului. E decizia pe care au luat-o berlinezii: că un spațiu gol, deschis, fără nimic spectaculos construit pe el, are mai multă valoare pentru un oraș decât orice dezvoltare imobiliară. Că uneori, cea mai bună investiție urbană e să nu construiești nimic.

Metelkova Mesto, Ljubljana: cazarma care a devenit capitala culturii alternative 

Dacă Tempelhof e povestea unei decizii colective raționale, Metelkova Mesto e povestea unei revoluții culturale pornite de jos.

În 1991, Slovenia și-a câștigat independența față de Iugoslavia, iar printre clădirile rămase goale în Ljubljana s-a numărat și o garnizoană militară din centrul orașului, un complex de cazărmi austere, construite în stil austro-ungar, cu ziduri groase și curți interioare rămase abandonate. Planurile inițiale ale autorităților presupuneau demolarea și transformarea zonei într-un cartier rezidențial.

Dar un grup de artiști, muzicieni și activiști a avut o altă idee. Au ocupat spațiul în 1993, l-au apărat de tentativele de evacuare și au început, încet, să-l transforme. Fiecare clădire a primit o altă funcție: ateliere de artă, săli de concerte, studiouri de dans, galerii de artă contemporană, baruri alternative. Fațadele au fost acoperite cu murale, sculpturi din materiale reciclate și instalații artistice care transformă fiecare colț într-o surpriză vizuală.

Dar poate cea mai inspirată transformare a avut loc în fosta închisoare militară din complex. Celulele în care fuseseră ținuți dezertori și militari indisciplinați au fost convertite în camerele unui hostel (Hostel Celica) fiecare decorată de un alt artist, fiecare unică. Camera ta de hotel e, literalmente, o fostă celulă, cu gratii artistice la fereastră și pereți pictați de la podea la tavan. Ironia e delicioasă: plătești ca să dormi în închisoare. Și e plin tot timpul.

Astăzi, Metelkova Mesto este cea mai cunoscută atracție culturală din Ljubljana, un loc care atrage anual zeci de mii de turiști și care a transformat un cartier periferic într-un centru al vieții de noapte și al creativității. Și toate acestea fără un plan urbanistic mare, fără investiții publice gigantice, fără studii de fezabilitate. Doar cu energie, curaj și creativitate.

Ce legătură are cu Târgu Mureșul?

Nu e nevoie de un exercițiu de imaginație foarte elaborat. Orice târgumureșean știe că în oraș există spații cu potențial imens, cea mai notabilă fiind cazarma de la Podul Mureș. Însă pe lângă ea există și alte spații în interiorul orașului, pe care armata le folosește, deși ar putea la fel de bine ca acele funcțiuni să fie relocate în afara zonelor intens populate. 

Cele două exemple de mai sus arată că reconversia nu e neapărat o chestiune de bani. E, înainte de toate, o chestiune de voință și de imaginație. Berlinul a ales să nu construiască nimic pe cel mai valoros teren din oraș și a câștigat un simbol. Ljubljana a lăsat artiștii să facă ce știu mai bine și a câștigat o atracție turistică de clasă europeană.

Poate că weekendul ăsta, trecând pe lângă un teren viran din oraș, merită să ne întrebăm: ce ar putea fi aici? Nu într-un plan urbanistic de sute de pagini, ci cu o idee simplă, îndrăzneață și puțină energie comunitară.