Lacul Sfânta Ana: nivelul apei, deteriorarea calității apei, interzicerea scăldatului, algele și peștii
Lacul Sfânta Ana este singurul lac de crater vulcanic păstrat intact din Europa Centrală și de Est. Particularitatea sa constă în faptul că, spre deosebire de alte lacuri utilizate pentru agrement și scăldat (de exemplu Lacul Ursu, barajul Zetea sau lacul Moacșa-Pădureni), nu are nici afluenți, nici emisar, fiind alimentat exclusiv din precipitații (ploaie și zăpadă). Acest lucru înseamnă, totodată, că lacul este extrem de vulnerabil atât la poluare (ceea ce ajunge în apă rămâne acolo), cât și la variațiile condițiilor meteorologice. În perioadele de secetă prelungită, evaporarea intensă poate determina o scădere semnificativă a nivelului apei.
Datorită precipitațiilor căzute în luna iulie 2026 și temperaturilor estivale mai moderate, nivelul apei din Lacul Sfânta Ana este în prezent (la data de 3 august 2026) favorabil, în contrast cu măsurătorile efectuate între mai 2012 și august 2013, când din cauza secetei prelungite și a verilor foarte călduroase, nivelul apei a scăzut spectaculos cu 63 cm. Aceasta a reprezentat cea mai mare scădere a nivelului apei din câte se știe, iar în unele locuri linia țărmului s-a retras cu aproximativ 10 metri.
Cercetătorii de la Universitatea Sapientia și de la Institutul de Cercetări Limnologice Balaton din cadrul HUN-REN, începând din anul 2012, monitorizează în mod regulat calitatea apei din Lacul Sfânta Ana. Pe parcursul celor aproape 15 ani de investigare, s-au efectuat măsurători și prelevări de probe în cel puțin 65 de luni diferite, rezultând astfel câteva mii de date de măsurare. Prelucrarea lor arată în mod clar că starea ecologică a lacului s-a modificat semnificativ în ultimii cincisprezece ani.
Cercetările efectuate în anul 1941 de botanistul Tibor Hortobágyi au demonstrat că, pe timpul verii, aproape 97% din biomasa algelor din lac era reprezentată de o singură specie de dinoflagelat, Parvodinium (Peridinium) inconspicuum, de culoare brun-gălbuie. Atunci când, în vara anului 2012, am analizat din nou apa din zona pelagică a lacului, în vara anului 2012, aceeași specie reprezenta încă aproximativ 95% din biomasa totală a algelor. Pe baza acestor rezultate, s-a putut concluziona că timp de peste 70 de ani, comunitatea algală din Lacul Sfânta Ana a rămas practic neschimbată.
Acest echilibru ecologic, menținut timp de mai bine de șapte decenii, s-a deteriorat însă complet în doar câțiva ani. Inițial, a început să se înmulțească masiv o algă verde din genul Cosmocladium, iar ulterior au apărut și alte alge verzi, precum Stichococcus și Chlorella, care au înlocuit dinoflagelatul dominant. Acest fenomen a devenit vizibil cu ochiul liber în 2016: apa lacului, care timp de decenii avusese o culoare gri-albăstruie, a devenit verde, iar transparența ei s-a redus dramatic. În primăvara anului 2012, transparența apei, determinată cu discul Secchi, era de 6,3 metri, ceea ce însemna că apa era practic transparentă până la fundul lacului. În primăvara anului 2019, transparența scăzuse deja la 1,4 metri.
Înmulțirea masivă a algelor verzi a dus la deteriorarea calității apei lacului. Algele, în cantități excesive, pot modifica gustul, culoarea și mirosul apei, reduc transparența acesteia, favorizează dezvoltarea bacteriilor, pot determina formarea spumei la suprafață, iar după moartea și descompunerea lor pot provoca un deficit de oxigen în apă.
Literatura de specialitate publicată înainte de anul 2010 descria Lacul Sfânta Ana ca fiind un lac cu apă curată, sărac în substanțe organice și alge, încadrat în categoria lacurilor oligo-mezotrofe (cu productivitate scăzută până la moderată). În prezent însă, pe baza concentrației medii de clorofilă, apa lacului se încadrează deja în categoria lacurilor eutrofice (cu productivitate ridicată), iar în perioadele călduroase de vară lacul poate deveni temporar chiar hipertroficic (cu productivitate excesivă), caracterizată printr-o cantitate mare de alge și materie organică.
Conform cercetărilor efectuate, principala cauză a schimbărilor nefavorabile este creșterea aportului de nutrienți în lac, fenomen care poate fi explicat prin doi factori principali.
Până în anul 2018, lacul era vizitat anual de aproximativ 100.000 de turiști. Ca urmare a scăldatului, a picnicurilor și a infrastructurii sanitare insuficiente sau utilizate necorespunzător, în lac au ajuns cantități importante de nutrienți, în special compuși ai fosforului și azotului, care au favorizat înmulțirea masivă a algelor.
Investigațiile noastre privind calitatea igienico-sanitară a apei, efectuate în anii 2012 și 2016, au arătat că în zona destinată scăldatului concentrația ureei provenite din urina umană era ridicată (18–60 mg/L). Totodată, s-a constatat o creștere a numărului de microorganisme, inclusiv a bacteriilor de origine fecală, precum Escherichia coli (coliformi fecali) și enterococi fecali.
Din cauza deteriorării generale a calității apei, începând cu anul 2018 au fost interzise scăldatul în lac și activitățile de picnic în perimetrul acestuia.
A doua cauză principală a deteriorării calității apei este apariția, la începutul anilor 2010, a unei specii de pește invazive – carasul argintiu (Carassius gibelio) – cu o capacitate ridicată de înmulțire. În doar câțiva ani, această specie a colonizat întregul lac.
Deoarece în Lacul Sfânta Ana au fost identificate și exemplare de clean (Squalius cephalus) de dimensiuni mai mari, precum și un exemplar mort de șalău (Sander lucioperca) cu o lungime de peste jumătate de metru, se poate afirma cu un grad foarte ridicat de certitudine că acești pești nu au ajuns în lac în mod natural – de exemplu prin intermediul rațelor sălbatice (rața mare, Anas platyrhynchos) –, ci au fost introduși în urma unei populări ilegale, deliberate și planificate.
Analizele conținutului intestinal al carasului argintiu, efectuate în anul 2024 de către cercetătorii din cadrul Institutului de Cercetări Limnologice Balaton, au arătat că o parte semnificativă a hranei acestei specii (peste 50%) este reprezentată de sedimentul de pe fundul lacului. Aceasta înseamnă că, prin activitatea lor de hrănire, peștii readuc în apa lacului nutrienții acumulați anterior în sedimente („îngropați”), în special fosforul, dar și azotul, favorizând astfel dezvoltarea algelor.
Totodată, cercetările noastre au demonstrat că puietul de caras argintiu consumă în cantități mari organismele zooplanctonice care se hrănesc cu alge, precum crustaceele microscopice și rotiferele. În prezent, efectivele acestor organisme sunt de aproximativ o sută de ori mai mici decât în urmă cu 10–20 de ani. Reducerea drastică a consumatorilor naturali ai algelor favorizează, de asemenea, înmulțirea acestora.
Pe baza investigațiilor efectuate, se poate afirma că în prezent în Lacul Sfânta Ana s-a instalat un proces de autoîntreținere a deteriorării calității apei. Înmulțirea masivă a algelor determină o deteriorare accentuată a calității apei, în timp ce populația invazivă de caras argintiu asigură în mod continuu aportul de nutrienți necesar dezvoltării algelor. În plus, carasul argintiu consumă în cantități mari organismele acvatice de mici dimensiuni care, în calitate de principali consumatori naturali, ar putea stăvili proliferarea algelor.
O îmbunătățire a calității apei poate fi așteptată numai dacă va fi redus semnificativ aportul de nutrienți care favorizează dezvoltarea algelor. Un pas important în această direcție a fost interzicerea scăldatului și a activităților de picnic începând cu anul 2018, ceea ce a redus considerabil aportul extern de nutrienți provenit din activitățile umane. Cel mai probabil, acesta este motivul pentru care starea lacului nu s-a mai degradat în ultimii ani, iar în cazul unor indicatori ai calității apei s-au observat chiar și semne de ameliorare, cum ar fi scăderea biomasei medii a algelor.
Cu toate acestea, mobilizarea fosforului și a azotului din sedimente de către carasul argintiu, în timpul hrănirii, constituie în continuare un factor care favorizează proliferarea algelor. Pe baza rezultatelor științifice disponibile în prezent și a experienței practice acumulate, singura măsură care ar putea conduce în mod eficient la îmbunătățirea substanțială a calității apei din Lacul Sfânta Ana, administrat de către Administrația Națională Apele Române, este eliminarea completă (eradicarea) populației invazive de caras argintiu (Carassius gibelio).
Miercurea Ciuc, 3 august 2026.
dr. István MÁTHÉ (Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca)
dr. Lajos VÖRÖS (HUN-REN Institutul de Cercetări Limnologice Balaton)