Pleci din zona Barajului Zetea și ajungi la granița cu Mureșul: ghidul unui traseu 4×4 foarte dificil

Pentru cei care își petrec weekendurile cu mâinile pe volan și roțile în noroi, vecinătatea județului nostru ascunde un traseu care merită trecut pe listă. A fost înregistrat de un pasionat de off-road olandez în vara lui 202, iar de atunci a tot fost utilizat de cei care caută aventură serioasă la doi pași de casă. Pe hârtie sună simplu: 49 de kilometri, sens unic, dintr-un sat de munte până într-o vale. În realitate, e o zi întreagă de condus, împins și, pe alocuri, tras cu troliul.

Iar partea bună pentru noi, mureșenii, e că totul se petrece chiar lângă graniță. Punctul de plecare e în Munții Harghitei, iar capătul traseului ajunge în zona comunei Atid, la o palmă de hotarul cu județul Mureș.

De unde pleci 

Start-ul se dă din satul Izvoare, parte din comuna Zetea, județul Harghita, chiar deasupra Barajului Zetea, la o altitudine de peste 800 de metri. E o zonă de coline împădurite, la marginea Munților Harghitei, ușor de atins dinspre Odorheiu Secuiesc.

Pentru cei care pornesc din Mureș, cel mai comod e să mergeți pe culoarul Sovata–Praid–Corund și mai departe spre Zetea. Cine vrea, poate aborda traseul și invers, dinspre capătul lui sudic: zona Cușmed–Atid se află la câțiva kilometri de Sângeorgiu de Pădure și de Bezid, deci practic în ograda noastră.

Cum arată traseul, kilometru cu kilometru

Înregistrarea GPS spune povestea destul de clar. Primii kilometri sunt o coborâre lină pe asfalt și drum de pământ, dinspre Izvoare spre valea Târnavei Mari, până pe la 670 de metri altitudine. E partea de „încălzire”, în care încă mai prinzi semnal la telefon.

Apoi începe distracția. De pe la kilometrul 4 traseul urcă din nou în pădure, până spre 830–840 de metri, și de aici înainte se transformă într-un șir lung de drumuri forestiere, poieni și coame de deal. Urci, cobori, coteșți, traversezi pâraie. Pe la kilometrul 15 atingi un prim vârf, în jur de 845 de metri, după care urmează o lungă traversare prin pădure.

Punctul cel mai înalt vine pe la kilometrul 24, undeva la 865 de metri, în zona de platou și pășuni de pe cumpăna apelor dintre văile Cușmedului și ale râurilor din jur. Aici înregistrarea arată și câteva opriri mai lungi, semn că e un loc bun de regrupat, de tras aer în piept și de admirat priveliștea înainte de partea grea. Tot pe aici, ruta face și o buclă scurtă dus-întors, ca o explorare a platoului.

Din vârf, urmează coborârea lungă spre sud, prin văi și terenuri deschise, până pe la 660–680 de metri. E partea în care macini kilometri și începi să crezi că ai scăpat ușor.

Porțiunea care decide cine pleacă acasă cu mașina întreagă

Adevărata probă vine pe la kilometrii 40–43. Aici traseul urcă brutal, din vale înapoi spre 850 de metri, pe o porțiune scurtă și abruptă. Cum arată asta în date? Simplu: între două puncte vecine, ceasul GPS-ului sare cu aproape o oră, iar mai departe se adună pauze de zeci de minute una după alta.

În limbaj de off-road, asta înseamnă un singur lucru: troliu, cabluri, noroi și multă sudoare. E exact zona pentru care autorul traseului avertizează, fără ocolișuri, că ai nevoie de troliu și de cauciucuri bune de noroi, și că e mai înțelept să mergi cu două sau trei mașini, ca să vă puteți scoate unii pe alții la nevoie.

După acest „hop”, mai urmează o coborâre finală spre vale, până la cota minimă de 630 de metri, unde ruta se încheie în apropiere de Cușmed, comuna Atid, lângă granița cu Mureșul.

Cifrele pe scurt

Distanța este de aproape 49 de kilometri, pe sens unic. Diferența de nivel urcată e de peste 600 de metri, iar coborârea totală depășește 790 de metri, deci per ansamblu se merge mai mult la vale decât la deal. Altitudinea maximă atinge 867 de metri, minima coboară la 630.

Timpul total petrecut pe traseu: aproape opt ore. La capitolul dificultate, autorul l-a încadrat direct la „foarte dificil”.

Suprafețele sunt un amestec de tot ce poate oferi un traseu de munte: asfalt, drumuri de pământ, pietriș, noroi, pădure și terenuri deschise.

Înainte să pornești

Câteva lucruri de bun-simț, pe care orice off-roader cu experiență le știe, dar nu strică reamintite. Nu plecați singur pe acest traseu: două sau trei mașini sunt nu doar mai distractive, ci și mai sigure. Troliul funcțional și anvelopele de noroi nu sunt opționale pe porțiunea grea. Verificați vremea din zilele anterioare, pentru că pe ploaie pământul de pe coaste devine săpun și un drum greu se transformă într-unul aproape imposibil.

Luați-vă rezerve de combustibil, apă, mâncare și trusă de scoatere, pentru că pe cea mai mare parte a traseului sunteți departe de orice benzinărie sau atelier. Și, nu în ultimul rând, mergeți cu respect față de pădure, pășuni și de oamenii locului: traseul trece prin zone cu sate mici, unde drumurile neasfaltate sunt, pentru localnici, drumuri de toate zilele.