Primăria Saschiz caută voluntari pentru însoțirea turiștilor în situl UNESCO și la Cetatea Țărănească
Primăria Saschiz caută voluntari pentru însoțirea turiștilor în situl UNESCO și la Cetatea Țărănească

Primăria Saschiz caută voluntari pentru însoțirea turiștilor în situl UNESCO și la Cetatea Țărănească

Primăria Saschiz a inițiat, marți, o campanie de recrutare a voluntarilor tineri pentru însoțirea numeroșilor turiști care vizitează centrul istoric al comunei, cuprins în patrimoniul mondial UNESCO, Cetatea Țărănească de secol XIV, complet restaurată, dar și celelalte obiective turistice, în special pe perioada verii.

Primarul a spus că tinerii nu trebuie să aibă experiență, ci doar curiozitatea de a face un lucru nou, să fie deschiși la comunicare, să își asume responsabilitatea atunci când însoțesc turiștii și să prezinte ospitalitatea oamenilor locului.

Comuna Saschiz s-a calificat în acest an în finala competiției Destinația Anului, având un patrimoniu de invidiat: un centru istoric cuprins în patrimoniul mondial UNESCO alături de Biserica fortificată ”Sfântul Ștefan”, construită în secolele XIV-XV, în stil gotic, cu un turn de apărare cu guri de tragere, care seamănă cu Turnul cu Ceas din Sighișoara.

Biserica este străjuită la Vest de Cetatea Țărănească din secolul al XIV-lea, care se întinde pe o suprafață de 5000 de metri pătrați, în jurul căreia s-au țesut o serie de legende, iar la nord-est de Cetatea Uriașilor sau Huhnenburg, care era locuită în jurul anilor 2500 îHr – 1800 îHr, existența ei fiind confirmată de cercetări arheologice efectuate în 1949.

În Monografia comunei Saschiz se menționează că Cetatea Uriașilor fost cercetată de o echipă de arheologi din Cluj în anul 1949, care a scos la iveală fragmente de ceramică de tip Coțofeni, specifică anilor 2500 – 1800 înainte de Hristos, dar că așezarea datează din preistorie.

De asemenea, a fost descoperit un pasaj prin care se poate ieși în spatele Cetății Țărănești, iar însemnările vorbesc despre un al doilea pasaj secret către o altă biserică, care a existat în apropiere.

Pe lângă numeroasele legende țesute în jurul cetăților, începând cu anul 2015, în Saschiz a fost deschis un atelier de ceramică, în care a fost reînviat meșteșugul olăritului într-o tehnică specifică acestei zone, sgraffito, care a fost abandonată pe la mijlocul anilor 1700 și se numea ”ceramica albastră de Saschiz”, localnicele sunt specialiste în prepararea mâncărurilor cu rabarbăr și tot aici existe mici făbricuțe de dulcețuri și sucuri naturale. AGERPRES