Studenții români – supraviețuire vs. carieră. Doar 1 din 2 lucrează în domeniul pe care îl studiază

Aproape jumătate dintre studenții români care sunt activi pe piața muncii în timpul facultății au un job care nu are nicio legătură cu domeniul pe care îl studiază. Datele provin din raportul Eurostudent VIII, realizat pe un eșantion de peste 16.000 de studenți din România, și conturează un tablou al unei generații prinse între nevoia de supraviețuire financiară și aspirația spre o carieră construită coerent încă din timpul studiilor.

La nivel global, 49% dintre studenții care muncesc declară că jobul lor este apropiat sau foarte apropiat de specializarea urmată. Diferențele între domenii sunt însă semnificative. Cei mai bine poziționați sunt studenții la educație, cu 71% care lucrează în câmpul lor, urmați de cei din IT, cu 62%, și din inginerie, cu 53%. La polul opus se află studenții la științe sociale, jurnalism și informare, unde doar 34% au un job conectat la studii, și cei din științele naturii, matematică și statistică, cu 37%.

Ceilalți, cei care nu reușesc sau nu pot să lucreze în domeniul lor, se orientează în principal spre HoReCa, retail și servicii de curierat. Motivul este unul pragmatic: aceste sectoare oferă programe flexibile, compatibile cu orarul universitar, și un proces rapid de integrare în rol, fără competențe prealabile complexe. Specialiștii în recrutare recunosc că astfel de joburi nu sunt lipsite de valoare formativă, contribuind la dezvoltarea disciplinei, a orientării către client și a capacității de a respecta un program, însă avertizează că ele nu înlocuiesc experiența practică în domeniul de studiu.

Consecințele sunt documentate: studenții care lucrează în domenii fără legătură cu facultatea sunt mai expuși riscului de abandon universitar și înregistrează o performanță academică mai scăzută față de colegii care reușesc să combine studiile cu un job relevant. Reprezentanții organizațiilor studențești subliniază că abilitățile transferabile, precum comunicarea sau managementul timpului, pot fi dobândite și prin voluntariat, fără a sacrifica coerența traseului academic.

O problemă aparte o reprezintă internshipurile. În România, aproximativ 67% dintre studenții care au efectuat un stagiu de practică nu au fost remunerați pentru el, față de o medie de 65% în statele incluse în raport. Situația este cea mai acută în sănătate și asistență socială, unde 91% dintre studenți au muncit fără plată în cadrul internship-ului, cu zece procente peste media europeană. La celălalt capăt al scalei se află studenții din IT, unde doar 31% au avut internshipuri neplătite. Internshipurile în străinătate sunt mai des remunerate decât cele din România: peste jumătate dintre studenții care au efectuat stagii în afara țării au fost plătiți, față de aproximativ o treime în cazul celor din interior.

Datele ridică o întrebare de politică educațională cu relevanță directă și pentru universitățile mureșene: în ce măsură sistemul academic și piața muncii locală reușesc să creeze punți reale care să permită studenților să lucreze în domeniul lor fără a fi nevoiți să aleagă între performanța la facultate și supraviețuirea financiară.