Democrația, așa cum o știam eu, azi, mai mult decât oricând, nu funcționează.
Separarea puterilor în stat nu există! Guvernul este un legiuitor mai important decât Parlamentul. În peste 30% din dosarele DNA, instituția pierde procesele. Și e crema și spuma MP. Venitul magistraților depășește 3.000 de euro/lună, în timp ce alți bugetari, privați… răspundere ioc! Cele trei puteri, încă de la „Băse” încoace, interferează periculos de mult.
În tot acest timp, mi se cere un vot pentru unul care nu candidează! Adică, să dau un vot unuia care nu mi-l cere. Două -trei partide îl susțin și votul devine oarecum pentru sau împotriva individului care nu-și asumă nimic. Prin acest gest, el, dar și partidele, se joacă de-a tehnocrația care, clar, nu e democrație. Eu știam că votez legiuitorul, nicidecum guvernul care nu are definiție, nu în democrație. Ați observat că partidele se concentrează doar pe formarea executivului?
Programul pe care îl așteptam eu de la partide, în ordinea „numerelor de pe tricou”, suna așa:
1. Garantarea proprietății și dreptul de a o apăra. Niciun cuvânt despre acest aspect „minor”, nu-i așa, în programele partidelor. Astăzi, prinzi hoțul la tine în casă, îi dai în cap, că dacă nu o face el, și intri tu la „bulău”. Ce să mai vorbim despre dreptul de port armă etc.
2. Problema țigănească – va fi cea mai mare problemă a acestei țări. Cred că este deja! Astăzi peisajul arată așa: needucați, leneși, hoți, fără pretenții de la viață, ignorați de societate, învățați cu ajutoare sociale. Voi, cei care candidați, am impresia că nu cunoașteți România reală! Astăzi, un recensământ real, în care țiganul să se declare țigan, ar arăta că sunt cel puțin trei milioane.
Dragii mei prieteni țigani, nu mă luați cu discriminarea pentru că am crescut între voi și cei care sunteți harnici și vă vedeți de treabă știți despre ce vorbesc.
Singura soluție prin care putem să-i ajutăm pe țigani este încurajarea muncii și tăierea ajutoarelor sociale. Astfel, ei își vor da seama singuri că trebuie să învețe pentru a avea acces la munci mai bune.
3. Mi-aș fi dorit o discuție între partide pentru crearea a câțiva piloni de bază ai societății și a unui sistem stabil, pe care să nu-l schimbe fiecare cum vrea. De ce îi spun sistem și nu lege sau strategie pe termen lung? Pentru că timpul s-a strâmtorat și nu mai există termen lung în era tehnologiei. Sora mea, care trăiește în Anglia, și cel mai bun prieten, care trăiește în SUA, îmi spun așa: „Mă, eu aici dacă respect niște reguli, n-am cum să greșesc”. Ei bine, asta se cheamă sistem, în opinia mea.
4. Digitalizarea, debirocratizarea, infrastructura, educația, sănătatea… toate bune și frumoase. Digitalizare și debirocratizare înseamnă, în opinia mea, să-mi spui câți oameni din milionu’ jumate de funcționărime vei da afară, asumat! Dar în această campanie, tu, ca politician, mi-ai spus doar povești.
Vorbești despre infrastructură, chiar super-tehnocrat fiind, și de la Tîrgu Mureș până la Sighișoara stau la două semafoare de ani de zile (la Găești doar de jumătate de an, la Podul de pe Târnava Mare, nici nu mai știu de când). Atenție, asta se întâmplă pe singurul drum care ne leagă de Occident, E60. Pentru ce? Pentru două lucrări de rahat. Nu mai vorbesc despre salariul minim (pe care toți și-l asumă), că mă doare capul! Vă spun doar că „amețitul” de Cameron, acum vreo doi ani, poate după vizitele bine plătite în România, s-a gândit să garanteze un venit minim pe oră, undeva la 7,5 lire. Efectul: 70% muncesc pe acel minim.
Dacă excludem programe, doctrine, șefi la București și Budapesta, Mureșul are candidați chiar ok.
S-ar putea să votez pozitiv/negativ, luați-o cum doriți, candidații pe care îmi doresc să plece la București. Nu neapărat să mă reprezinte, ci să plece!
Cei mai buni candidați sunt la PSD, UDMR și USR. Adică ce poți să-i reproșezi lui Dinu Socotar? Că nu are o afacere curată? Păi are. Afacerea e pornită de la firul măcrișului și începută în anii ’90, și dezvoltată până astăzi! Dacă pun în calcul faptul că mă știe de când m-am născut, iar eu de când am aflat că m-am născut…
Horea Soporan, fost coleg. Au fost ani când povesteam zilnic. Afaceri cu italienii și tot timpul în privat. Ce am apreciat la el este că funcțiile nu l-au schimbat.
Buicu? Mergeți pe la UMF și tot ce vedeți clădire nouă, să știți că s-a ridicat în perioada când era el director-administrativ la UMF și „bătea” săptămânal Bucureștiul să mai depună un proiect.
Császár Károly (Karcsi) e un amic bun din copilărie. Am jucat fotbal și am „bătut” discotecile patriei.
Vass Levente a făcut treabă bună în Fundația Studium. M-au deranjat punctele lui DRG, introduse în sistemul sanitar, și degetul lui când …mi-a verificat prostata. Clipul cu secuiul a fost cel mai reușit dintre toate și toți.
Cu excepția Laviniei, pe USR-iști îi cunosc tangențial. Am votat cu Mașca la locale și am participat la câteva ședințe de-ale lor (POL). Activitatea Andreei am urmărit-o de-a lungul ultimilor ani.
Consider că Marius Pașcan a fost cel mai activ candidat în campanie. Acel „eu nu sunt ca ei”, spus în ultimii ani și acum când chiar s-a debarasat de Florea, l-a făcut să radieze. S-a simțit bine. Spune ce crede. De multe ori vedeam falsul în ochii lui. Acum, senin. Sunt convins că va obține un rezultat bun.
Mara mi-a fost colegā de generatie la Papiu. Asta presupune a fi o carte de vizitā, totusi!
Baftă tuturor, dar mai ales mie că-i tare greu să mă decid 🙂
Marius Libeg