Gabriel Mureșan, unul dintre ultimii duri ai fotbalului românesc. De la ”județeană” la echipa națională

Gabriel Mureșan, fostul fotbalist decedat azi, în circumstanțe stupide, la numai 44 de ani, a fost unul dintre ultimii duri ai fotbalului românesc, alături de nume ca Adrian Bumbescu, Ion Marin, Dan Alexa, Giani Kiriță sau Alexandru Bourceanu. Dincolo de palmaresul său ca jucător (oricine îl poate găsi pe Wikipedia: câte trei cupe, supercupe și campionate ale României), Gabriel Mureșan a fost un sportiv remarcabil și din alte puncte de vedere, despre care Wikipedia nu scrie și AI-ul încă n-a aflat.

Un exemplu: Gabriel Mureșan e unul dintre foarte puținii fotbaliști care au jucat în toate eșaloanele valorice, începând cu ”județeana” (Liga 4) și terminând cu prima ligă și echipa națională. Să urci, pas cu pas, în carieră, din județ la națională, e ceva cu care puțini fotbaliști se pot lăuda. Primul joc, ca senior, l-a disputat la 17 ani, în tricoul fostei echipe Dealul Mare Sighișoara, în Liga 4. A jucat trei sezoane la Sighișoara, apoi a fost transferat de Mobila Sovata. Echipă tot de județ, dar care țintea – și a obținut, cu Gabriel Mureșan în teren – promovarea în Divizia C, cum se numea atunci Liga 3. L-am văzut atunci pe Mureșan, într-un meci decisiv pentru promovare, jucat de Mobila Sovata în deplasare cu Mureșul Luduș. A câștigat echipa din Sovata. Gabriel Mureșan a dat o pasă de gol, l-a lăsat pe un jucător al gazdelor fără doi dinți și pe alții 2-3 serios ”șifonați”. Așa juca Mureșan: cu ambiție dusă la extrem, cu spirit de sacrificiu.

Pe când era legitimat la Sovata l-a văzut, într-un amical, Ioan Ovidiu Sabău, care pregătea divizionara B Gaz Metan Mediaș. L-a transferat imediat. Apoi l-a dus cu sine la Gloria Bistrița, în Divizia A, după doar o jumătate de sezon. De aici încolo, drumul i-a fost deschis fostului junior de județeană de la Dealul Mare Sighișoara. A ajuns un nume respectat în fotbalul românesc, a ajuns la CFR Cluj-Napoca, a câștigat cupe, campionate, a jucat în cupele europene, a bifat și câteva selecții la națională etc. După o aventură scurtă în Rusia a semnat cu fosta ASA Târgu-Mureș (epoca Maior). A petrecut aici trei ani, timp în care și-a mai trecut în palmares o supercupă.

S-a retras la Apold, de unde e de loc soția sa, Dana. Au cumpărat acolo o casă săsească părăginită (”voiam să fac acolo o cramă, să am unde bea un vin cu prietnii”, spunea fostul fotbalist), pe care au transformat-o într-o pensiune elegantă, Casa Trappold. La alegerile locale din toamna lui 2020 a candidat la Primărie și a fost ales cu peste 63% din voturi. După patru ani, a candidat din nou. De data aceasta a obținut un scor incredibil: 89% din voturi. Semn al aprecierii de care s-a bucurat în comunitatea din Apold.

În urmă cu vreo 10-12 ani, într-o discuție cu fostul mare atacant Ionel Dănciulescu, în pauza unui meci amical Dinamo II-FC Argeș, l-am întrebat pe acesta care au fost cei mai dificili adversari direcți pe care i-a avut în carieră. Fără să se gândească prea mult, Dănciulescu i-a numit pe Gabriel Mureșan și pe Vasile Popa (fost fundaș central la Gloria Bistrița și FC Argeș).

Sorin Simion

surse foto: Facebook/Gabriel Mureșan, Casa Trappold