AEI: România riscă să rămână exportator de gaze și importator de fertilizanți fără o strategie industrială

România riscă să rămână prinsă într-un model economic de periferie, în care exportă gaze naturale și importă fertilizanți, dacă nu își construiește o strategie clară pentru industriile strategice și pentru valorificarea internă a resurselor, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză citată de Agerpres.

Potrivit acestuia, discuția despre Azomureș și Romgaz nu ar trebui redusă la prețul unei eventuale tranzacții sau la acuzații de „naționalizare”, ci analizată din perspectiva securității alimentare, a industriei chimice și a folosirii gazului românesc pentru producție cu valoare adăugată. Chisăliță susține că România a tratat prea mult timp oprirea producției de fertilizanți ca pe o simplă problemă economică, fără o dezbatere serioasă despre dependența de importuri într-un context geopolitic instabil.

Președintele AEI mai arată că documentul semnat între Azomureș și Romgaz în mai 2026 este, în acest moment, doar un acord de principiu, nu o tranzacție finalizată. O eventuală tranzacție ar putea avea loc în iulie 2026, după evaluările și negocierile necesare.

În analiza sa, Chisăliță argumentează că Azomureș nu poate fi judecat doar prin raportare la preț, pentru că un astfel de activ înseamnă nu doar instalații industriale, ci și infrastructură energetică și logistică, acces feroviar, autorizații, know-how și forță de muncă specializată. Toate acestea, spune el, sunt dificil și costisitor de refăcut de la zero în actualul context european.

AEI susține și că problema reală nu este participarea statului într-un sector strategic, ci modul în care aceasta este făcută: competent, transparent și în interes public. În acest context, Romgaz este prezentată drept una dintre puținele companii controlate de stat care au demonstrat capacitate de execuție și o logică economică stabilă, inclusiv prin investițiile în proiectul Neptun Deep.

Mesajul central al analizei este că România pierde valoare economică atunci când exportă materie primă și importă produse finite. În cazul gazelor naturale, beneficiile mari nu ar veni doar din extracție, ci din transformarea resursei în industrie locală, locuri de muncă, taxe și influență economică regională. Fără o astfel de viziune, avertizează AEI, România riscă să piardă în continuare capacitate industrială, autonomie economică și control asupra propriilor lanțuri de valoare.

Sursa: Economedia